România a înregistrat în anul 2014 cea mai redusă valoare a formării brute de capital fix raportat la Produsul Intern Brut din ultimii zece ani, nivelul de 22,0% fiind mai redus chiar decât cel din 2004 (22,4%) și mult sub nivelul record atins în anul 2008, de 36,0% din PIB. Mai mult, din 2012 încoace, trendul este descrescător, ceea ce va greva asupra potențialului de creștere pe termen mediu al economiei.

 

tab1pala

 

Evident, valori conjuncturale precum cele din 2007 și 2008, atunci când s-a investit din plin în nou promovata Românie pe fondul unui deficit de cont curent masiv dar finanțabil nu erau sustenabile. Dar nici reducerea semnificativă a sumelor pentru asigurarea unor perspective de competitivitate pe viitor nu a fost în regulă, inversarea de trend din perioada  2010 – 2012, altminteri cu sacrificii la nivelul traiului zilnic, fiind salutară.

Din păcate, a urmat o scădere destul de abruptă, simultană cu reluarea unei creșteri economice onorabile în context european. Necesitățile de echilibrare bugetară au constituit un factor puternic în acest sens, dar nici refacerea veniturilor la nivelul nesustenabil stabilit în 2008 nu a fost străină de declinul unui indicator economic important pentru potențialul de creștere pe viitor.

 

Puțină teorie necesară înțelegerii

 

Pentru a putea înțelege importanța acestui indicator economic, e musai să să facem trimitere la o relație simplă, care ne prezintă poziția formării brute de capital fix (partea covârșitoare a formării brute de capital) în raport cu PIB.

 

tab2pala

 

Mai pe înțeles, rezultatul activității economice interne plus ce obținem în plus din schimburile externe pentru consum (PIB-ul plus diferența dintre importuri și exporturi, diferență care ne creează apoi deficit de cont curent care trebuie finanțat, dar asta este o altă problemă) se poate duce în consum sau în investiții care să genereze ulterior valoare adăugată brută în economie.

Dacă alocăm mai mult pentru consum, investim mai puțin și viceversa, proporția considerată corectă în epoca socialistă ca justă pentru dezvoltare rapidă fiind de mai puțin de 70% pentru consum și peste 30% pentru formarea brută de capital.

În prezent, statul, nemafiind proprietar asupra celei mai mari părți din economie nu mai controlează direct aceste proporții. Poate, însă, să dirijeze fondurile de care dispune, mai mult sau mai puțin ca pondere, pentru salariile bugetarilor, pensii și programe sociale, pe de o parte, sau pentru investiții în infrastructură și alte proiecte cu sau fără cofinanțare europeană pe de altă parte.Cu cât guvernul în funcție decide să aloce mai mult pentru acestea din urmă, cu atât va grăbi dezvoltarea țării pe viitor dar, în același timp, va reduce nivelul de trai din prezent (așa-numita ”politică de austeritate”) și va risca să nu mai păstreze puterea. Invers, cu cât beneficiile de moment oferite potențialilor alegători sunt mai generoase, cu atât va fi mai apreciat dar va compromite perspectivele de viitor ale țării.

Acest joc are un nivel de optim care, dificil de stabilit și gestionat, cu atât mai mult cu cât, nefiind o economie planificată, nu se știe cum va reacționa sectorul privat și cum vor putea fi păstrate echilibrele pe alți indicatori-cheie. De pildă cursul de schimb leu-euro, de care depind mărimea ratelor la credite și stabilitatea sistemului bancar.

 

Contextul european

 

Pentru referință la nivel european, vă prezentăm cum s-au situat alte țări din UE anul trecut în materie de formare brută de capital, atât dintre fostele colege de bloc socialist cât și dintre statele occidentale dezvoltate. Din prima categorie se detașează Estonia (recent intrată în clubul euro și pornită pe fapte mari în domeniul facilităților de dezvoltare a unei afaceri) și Cehia ( vecina noastră de clasament în fruntea creșterilor PIB trimestrial la ultimele date semnal prezentate de Eurostat). Chiar dacă, oarecum surprinzător, România figurează înaintea Ungariei sau Poloniei, meritul nu revine sectorului guvernamental ci inițiativei private care a ajuns să opereze la noi mai mult sau mai puțin independent de problemele cu care se confruntă viața politică și care afectează mediul de afaceri.

 

Formarea brută de capital fix în câteva țări membre UE în anul 2014 (% din PIB)

 

graf1pala

Sursa: Eurostat

 

Cert este că, deși avem pretenții să ajungem cândva din urmă țările din Occident, nu dăm semne că ne-ar interesa acest lucru și în materie de alocare a PIB pentru dezvoltare. Astfel, ne plasăm după Suedia sau Belgia și nu cu mult înaintea Franței și Germaniei, țări care au deja un stoc considerabil de capital performant.

De menționat pentru luare aminte, formarea brută de capital a scăzut dramatic în Grecia de la 25,7% din PIB în anul 2007 până la 11,2% din PIB în anul 2013, pentru a reveni ușor la 11,6% anul trecut. Și mai grav, aceste valori relative s-au diminuat atât de consistent pe fondul reducerii rezultatului economic elen (numitorul fracției la al cărei numărător era formarea de capital) cu circa 25%.

 

Administratorul blogului își rezervă opțiunea de a nu valida formulările ofensatoare, jignitoare sau denigratoare.


Dan Pălăngean

Dan Pălăngean

Consultant strategie, Compartimentul de proiecte strategice, Cancelaria BNR

Disclaimer

OpiniiBNR.ro este o platformă - forum pe care specialiştii din Banca Națională a României dezbat principalele evoluții macroeconomice și financiare locale și internaționale. Opiniile exprimate sunt strict personale, nu reflectă poziția oficială a Băncii Naționale a României și nu implică sau angajează în niciun fel această instituție.
Politica de utilizare cookies

Căutare

Autori