Recent în spațiul virtual a fost lansată o opinie ce susține că Banca Națională a României ar trebui să stea la distanță de atribuția de supraveghere a băncilor, care ar trebui să revină unei instituții distincte și realmente independente de deținătorii puterii economice, asa cum este în Marea Britanie. Trimiterea la modelul britanic este însă greșită, întrucât în acest stat entitatea responsabilă cu supravegherea prudențială a instituțiilor de credit este banca centrală (Banca Angliei), prin substructuri ale sale. Detalii legate de acest subiect, precum și față de alte afirmații eronate ce privesc cadrul britanic privind protecția consumatorilor și concurența sunt prezentate în continuare.

 

Modele diverse de supraveghere financiară

 

Alocarea responsabilităților privind supravegherea financiară variaza considerabil între țări, în functie de diverși factori, neexistând un model unic la nivel mondial. În unele state, banca centrală este autoritatea însărcinată cu controlul prudențial al băncilor. În alte state, o altă autoritate are responsabilitatea primară în acest domeniu, dar banca centrală este angajata alături de aceasta în realizarea unor activități specifice. De asemenea, există țări unde, chiar dacă nu intervine direct în supravegherea prudențială, banca centrală asigură informații și analize pentru buna desfășurare a acesteia.

Experiența recentei crize financiare globale a demonstrat cât de utile sunt sinergiile informaționale dintre activitatea de bancă centrală și cea de supraveghere prudențială. Drept reacție, în ultimii ani, pe plan internațional, au fost întreprinse reforme care au condus la creșterea rolului băncilor centrale în supravegherea bancară. Un exemplu în aceasta privință este Banca Centrală Europeană (BCE), care a primit atribuții de supraveghere a băncilor semnificative din țările membre ale Uniunii Bancare, în cadrul Mecanismului Unic de Supraveghere (MUS). Un alt exemplu este reforma de reglementare financiară din Marea Britanie din 2013, conform căreia atribuțiile de supraveghere bancară au revenit la Banca Angliei. De asemenea, se cuvine menționat faptul că în tarile care au adoptatat, în anii recenți, un model de supraveghere în funcție de obiective[i], băncile centrale au primit, de regulă, puteri sporite de control prudențial în legatură cu o gamă mult mai largă de intermediari financiari decât instituțiile de credit. Nu în ultimul rând, trebuie să amintim că, pe plan internațional, din ce în ce mai multe bănci centrale sunt însărcinate cu atribuții de supraveghere macroprudențială, tip de activitate care are în vedere identificarea riscurilor la scara întregului sistem financiar, în opoziție cu activitatea de supraveghere microprudențială care se ocupă cu riscurile manifestate la nivelul instituțiilor individuale. Prin urmare, toate elementele prezentate mai sus indică că opinia analizată intră în contradicție cu tendința actuală în crestere, manifestată pe plan mondial, de integrare în cadrul băncilor centrale a funcției de politică monetară cu cea de supraveghere prudențială bancară.

 

Banca Angliei este implicată nu numai în supravegherea microprudențială, ci și în cea macroprudențială

 

Cât de corectă este trimiterea la experiența britanică? O evaluare a modelului de supraveghere financiară din Marea Britanie relevă, în mod clar, că Banca Angliei nu se ține la distanță de supravegherea prudențială bancară. Luând în considerare învățămintele recentei crizei financiare globale, printre care necesitatea unei legături cât mai strânse între supravegherea prudențială bancară și banca centrală, guvernul britanic a desfiinţat în anul 2013 autoritatea de supraveghere unică, Financial Supervisory Authority (FSA). În locul acestei entități au fost create două noi organisme de reglementare: (1) Autoritatea de Reglementare Prudenţială (PRA); (2) Autoritatea pentru Supravegherea Conduitei Financiare (FCA). În plus, reforma de reglementare financiară din Marea Britanie a mai cuprins și înființarea unui Comitet de Politică Financiară (FPC), cu atribuții în domeniul supravegherii macroprudențiale.

Autoritatea de Reglementare Prudențială (Prudential Regulatory Authority - PRA) este o substructură a Băncii Angliei, ce este responsabilă cu reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, a firmelor de asigurări și a firmelor importante de investiții din Marea Britanie. Ea a fost înființată în baza Legii privind Serviciile Financiare din 2012 și a început să funcționeze din           1 aprilie 2013. Din anul 2014, PRA are un obiectiv secundar, cel de a promova competiția pe piețe pentru serviciile oferite de firmele pe care le-a autorizat. După cum se precizează într-un document oficial al PRA,“ca parte a Băncii Angliei, PRA își aduce o contribuție importantă la obiectivul de stabilitate financiară al Băncii de a proteja și întări stabilitatea sistemului financiar din Regatul Unit… În același mod, activitatea Băncii Angliei, în întregul său, sprijină PRA să-și atingă obiectivele”[ii].

Autoritatea pentru Supravegherea Conduitei Financiare (FCA) este o entitate independentă de Banca Angliei, care este însărcinată cu protecția consumatorilor de servicii financiare și reglementarea piețelor, precum și cu supravegherea prudențială a firmelor mici.

Comitetul de Politică Financiară (FPC) funcționează în cadrul Băncii Angliei, pe această cale banca centrală exercitând în mod direct supravegherea prudențială asupra întregului sistem financiar (supraveghere macroprudențială). Comitetul este responsabil cu identificarea riscurilor sistemice și cu asigurarea orientării strategice pentru cadrul de reglementare financiară în ansamblul său. FCA dispune de anumite instrumente macroprudențiale[iii] și poate da instrucțiuni celorlalte două autorități de reglementare amintite anterior.

Prin urmare, în ultimii ani, gradul de implicare al Băncii Angliei în exercitarea supravegherii prudențiale nu a scăzut, ci s-a amplificat.

 

 Office of Fair Trading (OFT) e deja istorie

 

Potrivit opiniei analizate, cele două instituții din România privind protecția consumatorilor și, respectiv concurența,  ar trebui reunite într-o singură autoritate pentru comerț onest, așa cum este Office for Fair Trading din Marea Britanie. Problema cu acest sfat este însă că instituția dată ca exemplu și-a încetat existența la data de 1 aprilie 2014[iv], atribuțiile sale fiind preluate de alte organizații. Altfel spus, modelul actual de reglementare din Marea Britanie, contrar celor propuse în opinie, include mai multe entități separate însărcinate cu protecția consumatorilor (o substructură a guvernului britanic, Advertising Standards Authority, Financial Conduct Authority) și cu atribuții în domeniul concurenței (Competition and Markets Authority). Un factor ce a dus la reforma OFC a fost și reputația sa slabă, acest oficiu fiind criticat adeseori pentru ineficiența sa.

 

Concluzii

 

Experiența recentei crize financiare globale a condus, pe plan internațional, la o revigorare a rolului băncilor centrale în exercitarea supravegherii microprudențiale. De asemenea, în anii recenți, datorită rolul lor fundamental în asigurarea stabilității financiare, băncile centrale au primit importante atribuții pe linia implementării supravegherii macroprudențiale[v], un nou tip de politică ce urmărește prevenirea acumulării de riscuri sistemice și întărirea rezistenței la socuri a întregului sistem financiar. Astfel de evoluții nu au ocolit nici Banca Angliei, aceasta recăpătăndu-și recent funcția de supraveghere microprudențială și amplificându-și competențele de gardian al stabilității financiare din Marea Britanie. În acest context, orice susținere a reducerii/încetării funcției de supraveghere prudențială a unei bănci centrale prin invocarea exemplului Băncii Angliei, nu este decât o eroare gravă (am înlăturat ipoteza unei mistificări piperate), ce demonstrează că un formator de opinie publică nu ar trebui să lanseze recomandări în spațiul public, decât după o documentare completă și la zi.

 


[i] Modelul de supraveghere în funcție de obiective a făcut obiectul unui articol anterior postat pe acest blog la adresa  http://www.opiniibnr.ro/index.php/macroeconomie/258-nu-trageti-in-pianist-supravegherea-prudentiala-este-diferita-de-supravegherea-comportamentala….În cazul unui astfel de model, o autoritate se ocupă de supravegherea prudențială a diferite instituții financiare (instituții de credit, intermediari de valori mobiliare și/sau din sectorul asigurărilor, iar alta va fi responsabilă cu supravegherea regulilor de conducere a afacerilor (supraveghere comportamentală) pentru toate tipurile de instituții financiare anterior precizate.

[ii] “The Prudential Regulation Authority‘s approach to banking supervision“, Bank of England, Prudential Regulation Authority , March 2016.

[iii] Acestea includ limite de îndatorare pentru bănci și cerințe specifice de capital pentru anumite clase de active.

[iv] O vizită pe site-ul web al OFC în data de 3 octombrie 2018 a dus la următorul rezultat: OFC has closed!

[v] Banca centrală poate fi desemnată ca singura autoritate macroprudențială dintr-o țară sau ca unul din membrii unui comitet macroprudențial.

Administratorul blogului își rezervă opțiunea de a nu valida formulările ofensatoare, jignitoare sau denigratoare.


Cristian Bichi

Cristian Bichi

Consilier guvernator, Cancelaria BNR

Articole ale aceluiași autor

Disclaimer

OpiniiBNR.ro este o platformă - forum pe care specialiştii din Banca Națională a României dezbat principalele evoluții macroeconomice și financiare locale și internaționale. Opiniile exprimate sunt strict personale, nu reflectă poziția oficială a Băncii Naționale a României și nu implică sau angajează în niciun fel această instituție.
Politica de utilizare cookies

Căutare

Autori