Pentru că neînțelegerea și dezinformarea în legătură cu aurul României de la Londra continuă, cu o consecvență cel puțin dubioasă, simt nevoia să revin cu altă serie de clarificări pentru a risipi diversiunea care se încearcă în legătură cu atribuțiile BNR în administrarea rezervei internaționale. Vorbim de o prevedere legală, de un atribut al băncii, pe care același domn L. Isar îl pune mereu sub semnul întrebării, inventând false probleme. Nu știu în ce scop, nu e treaba mea. Cred ca ar trebui alții să se întrebe acest lucru.
- Nu există niciun document ”pierdut ” semnat sau nu de Guvernatorul BNR în legătură cu decizia de a nu mai încasa dobândă pentru aur. Și asta pentru că un asemenea document nu există pur și simplu! Decizia nu e luată de un om, fie el și Guvernatorul BNR. Oportunitățile tactice de administrare sunt aprobate de Comitetul de administrare a rezervelor internaționale (CARI) din BNR (la data invocată de dl. Isar, din componenţa comitetului nu făcea parte şi Guvernatorul BNR). Deciziile strategice sunt luate de Consiliul de Administrație iar rezultatele obţinute sunt prezentate în rapoartele anuale. Iată ce scrie în Raportul Anual din 2007, în legătură cu deciziile din anul 2006: Cap. V Administrarea rezervelor internaţionale, Modul de realizare a obiectivelor strategice:“Datorită climatului internaţional caracterizat printr-o aversiune faţă de risc deosebit de ridicată, CARI a decis diminuarea plasamentelor în depozite la contrapartidele private.” De asemeneaîn Raportul Anual din 2008 este menționat: „în urma manifestării riscului de credit la nivel global, după falimentul băncii de investiţii Lehman Brothers, CARI a decis reducerea expunerii faţă de entităţile private, prin lichidarea tuturor depozitelor plasate la acest tip de instituţii”. Având în vedere că majoritatea contrapartidelor pentru depozitele de aur sunt contrapartide private, aceasta înseamnă renunțarea la utilizarea rezervei de aur pentru plasamente financiar
- Decizia din 2006 ar trebui să fie salutată și în niciun caz criticată. După 2007 piețele financiare au intrat într-o criză fără precedent și curând dobânzile aferente plasamentelor valutare au intrat în teritoriu negativ. Decizia adoptată a fost confirmată de evoluţiile ulterioare, iar apetitul față de risc al participanților a scăzut aproape de zero. Ca să nu mai spun că analize financiare contrafactuale sunt speculații complet neprofesioniste. Un exemplu extrem de altfel de speculație ce ar putea fi generată ar fi: de ce, de exemplu, nu am transformat rezerva internaţională în bitcoin? Nu-i așa că am fi câștigat miliarde, dl Isar? Decizia privind oportunitatea de a administra activ rezerva de aur este reanalizată periodic de CARI si respectiv Consiliul de administraţie, urmând a fi pusă în practică atunci când potențialul câștig va justifica riscurile asumate, așa cum abia relativ recent au făcut alte bănci centrale care și-au revizuit deciziile mai vechi.
- BNR a avut contul la Banca Angliei şi alte conturi în străinătate (Elveția, SUA ) încă din perioada interbelică. Inclusiv pe vremea lui Ceaușescu contul de la Banca Angliei avea aur în același scop principal pe care îl are și azi: de a avea o rezervă de aur standardizată şi disponibilă a fi utilizată ca garanţie în cazul unor operațiuni de finanțare a ţării în situații de criză ori pentru o eventuală valorificare într-o perioadă scurtă de timp. Ce e așadar nou aici?
- Se reproșează BNR că nu e transparentă în privința acestor operațiuni. Fals! Raportul nostru anual cuprinde toate datele necesare pentru satisfacerea criteriilor de transparență. (Elemente de strategie, detalii tehnice, costuri etc.). A se vedea şi ultimul Raport Anual Cap. 8. Administrarea rezervelor internaţionale, pag. 155-161. Trebuie doar consultate pentru a risipi din ”mistere”. Mai mult, an de an, Raportul Anual în Notele privind situațiile financiare are rubrica ”Pierderi nete din operațiuni cu metalele prețioase”, care cuprinde printre altele și celebrul comision de la Banca Angliei dar și alte costuri (taxe de expertizare, taxe de stocare etc.). Reamintesc că acest Raport se înaintează Parlamentului și se publică pe pagina de internet a BNR.
