Trei sunt stâlpii pe care se întemeiază istoria de 140 de ani a Băncii Naţionale a României.  Consolidând un sistem de conexiuni, dezvoltat de-a lungul timpului, între trei mari centre vitale:  legea, specialiştii şi moralitatea. Laolaltă, au dat şi dau anvergura unei construcţii instituţionale ce şi-a încorporat în gene ceea ce societatea românească  de la cumpăna secolelor XIX şi XX  avea mai valoros.  

Regele Carol I semna Actul de naștere al Băncii Centrale. Nași i-au fost Prim-Ministrul Ion C. Brătianu și Gânditorul, Omul Politic și Omul de Afaceri Eugeniu Carada. Ambii, reprezentanți de vârf ai elitei intelectuale a vremii! Elită care s-a implicat puternic și decisiv în procesul de emancipare socială, de educare și ridicare a moralului populației, premise cardinale pentru organizarea dezvoltării economice a țării și modernizarea societății.

Dreptul de proprietate este sacru şi inalienabil. Iar când este pus în discuţie,  indiferent din ce motiv, argumentele, probele trebuie să se subordoneze  LEGII şi să rămână în graniţele PRINCIPIULUI.

Niciun stat de drept nu poate încălca dreptul de poprietate al nimănui! Nici măcar votând în acest sens… o lege.

Soluția e numai una: lupta! Mai bine gândită si mai bine organizată! Și cu strategii în amonte pentru potențiale riscuri viitoare.

Important, în actualele împrejurări, este ca băncile să funcționeze la capacitate maximă. Mai mult, să dea credite mai ieftine companiilor si populației, să transfere bani de la cei ce vor să facă economii la cei ce vor să investească ori să producă, să împrumute statul pentru ca, de la buget, să fie plătite la timp salariile bugetarilor si pensiile. Practic, este singura posibilitate legală a BNR să vină în sprijinul companiilor si populației.

A trecut neobservat – surclasat de stresul Covid 19 – comunicatul Statisticii cu filmul mișcării prețurilor de consum. Un comunicat important! Mai cu seamă că inflația, cu o rată de numai 3,05 la sută pe douăsprezece luni, între 1 martie 2019 si 29 februarie anul curent, tinde acum către dezinflație

 România şi-a făcut bancă centrală înaintea Statelor Unite ale Americii şi a multor alte ţări dezvoltate, care nu este deloc întâmplător. Atunci, în ultimele decenii ale veacului al XIX-lea, istoria adunase laolaltă, pe pământul românesc, oameni providenţiali, evenimente cardinale şi fapte de excepţie, configurând astfel o epocă pe cât de luminoasă, pe atât de reverberantă.

Banca Naţională, înfiinţată în anul 1880, a fost autorizată prin lege să emită bilete de bancă cu acoperire în aur. Mai mult, biletele de bancă ale BNR erau convertibile în aur. Se înfăptuise astfel, în secolul al XIX-lea, ceea ce Costin Kiriţescu avea să observe în secolul XX. România avea deja o monedă grea… „o monedă cu care se plăteşte întotdeauna uşor, chiar dacă locul plăţii e la mii de kilometri distanţă de locul emisiunii“. 

Banii noştri, între 1867 şi 1880, erau într-adevăr puţini. Dar nu erau însă puţine ideile bune pe care înaintaşii noştri le aveau despre bani.