România şi-a făcut bancă centrală înaintea Statelor Unite ale Americii şi a multor alte ţări dezvoltate, care nu este deloc întâmplător. Atunci, în ultimele decenii ale veacului al XIX-lea, istoria adunase laolaltă, pe pământul românesc, oameni providenţiali, evenimente cardinale şi fapte de excepţie, configurând astfel o epocă pe cât de luminoasă, pe atât de reverberantă.
Banca Naţională, înfiinţată în anul 1880, a fost autorizată prin lege să emită bilete de bancă cu acoperire în aur. Mai mult, biletele de bancă ale BNR erau convertibile în aur. Se înfăptuise astfel, în secolul al XIX-lea, ceea ce Costin Kiriţescu avea să observe în secolul XX. România avea deja o monedă grea… „o monedă cu care se plăteşte întotdeauna uşor, chiar dacă locul plăţii e la mii de kilometri distanţă de locul emisiunii“.
Banii noştri, între 1867 şi 1880, erau într-adevăr puţini. Dar nu erau însă puţine ideile bune pe care înaintaşii noştri le aveau despre bani.
Eugeniu Carada a lăsat ţării o bancă centrală modernă şi a format, după propria-i exprimare, „moravuri solide de piaţă comercială“.
Dacă o bancă dă cu împrumut o sumă de bani, nu poate fi obligată să primească drept plată, în loc de suma de bani cuvenită… active fizice – o casă ori un teren. Mai exact, o poate face doar dacă ajunge la o bună înţelegere cu debitorul. Aceasta este regula. Numai că deseori, în lumea dreptului, tot ce ţine de experienţa evolutivă a oamenilor… se adecvează prin inovare. Într-un astfel de context a intervenit, în societatea românească, în primăvara lui 2015, o preocupare ardentă pentru introducerea în sistemul legislativ a unei excepţii de la regulă. De genul: „dai casa băncii şi scapi de datorii“.
Fără o ordine anumită a simptomelor, când febra e mare, loveşte şi bugetul, care înregistrează solduri negative grave, deficitul de cont curent coboară dramatic, creşte şomajul, scade 4/65 consumul, inflaţia ia altitudine, moneda se depreciază semnificativ, creditarea încetineşte, panica ia amploare. Dar niciun economist cu capul pe umeri, din America până în Asia, nu sperie acum lumea că ar veni o nouă criză. O fac doar cei care confundă febra cu junghiul.
Ca şi în medicină, şi în economie se aplică principiul că nu există boli în general, ci numai raportate la bolnavi
O analiză solidă arată că în 2019 piaţa valutară continuă să fie stabilă, iar leul nu s-a depreciat. Şi asta pentru că, la BNR, calibrarea ratei dobânzii de politică monetară, la niveluri optime sau cel puţin adecvate, se înscrie pe linia reuşitelor în gestionarea politicii monetare
Lucian Croitoru, consilierul pentru politică monetară al guvernatorului Băncii Naţionale, a scris pe blogul personal, cum a sintetizat presa, „că se impune îngheţarea salariilor“. Afirmaţie taxată de ministrul finanţelor ca fiind „o ieşire în decor“
Banca centrală, în 2019, n-a mişcat rata dobânzii de politică monetară. Şi asta după ce, în 2018, în faţa ciclului inflaţionist ce a debutat în toamna lui 2017 şi care încă nu şi-a încheiat cursa, a recurs la trei creşteri de dobândă. Un semn de încredere că, până la finalul acestui an, dezinflaţia va fi consolidată.
