Author

Adrian Vasilescu

Browsing

Într-o scrisoare adresată Ministrului Finanțelor, concomitent cu informarea Șefului Serviciului Juridic al Comisiei Europene, Banca Centrală Europeană notifică încălcarea Tratatului privind funcționarea UE (Constituția Europeană) în cazul adoptării OUG 114/2018. Documentul în cauză este, în esență, un “vot de blam” dat autorităților române, care au instituit “taxa pe lăcomie” prin adoptarea unui act normativ cu putere de lege (OUG 114) fără ca mai întâi să fi fost consultată Banca Centrală Europeană. Iar consultarea BCE  este o obligație impusă prin lege, așa cum reiese din însuși Tratatul European, și nu un simplu act de curtoazie.

Consiliul de Administrație al BNR s-a aflat marți, timp de mai bine de trei ore, față în față cu Comisia Economică a Senatului, întărită cu reprezentanți ai altor comisii și cu câțiva invitați. Întâlnirea fiind prezidată de însuși Președintele Senatului. În prim-plan, între vedetele dezbaterii, fiind ROBOR-ul, un indice al pieței monetare interbancare în jurul căruia zgomotul mediatic a tot crescut, devenind periculos nu doar pentru sistemul bancar, ci și pentru întreaga economie a țării.

Am putea să avem? Da!…Dacă am avea și condițiile de afară! Unele cercuri politice susțin că le–am putea avea astăzi. În ciuda realității care ne constrânge. Aflându-ne în sfera economiei, iar economia fiind, din vremea lui Aristotel și până în zilele noastre, știința și arta armonizării dorințelor nesfârșite ale oamenilor cu resursele limitate ce ne dau dureri de cap, problema e… jumătate rezolvată. Cealaltă jumătate, mai grea, mai complexă și mai complicată,cea referitoare la resursele limitate, rămâne nerezolvată. Pentru că resursele băncilor noastre – cele care pot fi antrenate în reducerea dobânzilor- sunt mai limitate decât ale băncilor din țările dezvoltate. Iar învinovățirea publică a Bancii Naționale și a băncilor, care ar manipula ROBOR-ul, nu are niciun alt corespondent în realitate.

Când au fost înregistrate pierderi contabile mari, care au mâncat din capitalul băncilor, Banca Naţională a chemat acţionarii lor– în cazul filialelor, băncile-mamă – şi le-a cerut să suplimenteze capitalul. Miliarde de euro au fost aduse în țară de către acţionari. Aşa stând lucrurile, le convine băncilor-mamă să facă jonglerii financiare cu filialele din România, pentru ca apoi să fie obligate să vină cu bani grei ca să le acopere pierderile?