Într-o scrisoare adresată Ministrului Finanțelor, concomitent cu informarea Șefului Serviciului Juridic al Comisiei Europene, Banca Centrală Europeană notifică încălcarea Tratatului privind funcționarea UE (Constituția Europeană) în cazul adoptării OUG 114/2018. Documentul în cauză este, în esență, un “vot de blam” dat autorităților române, care au instituit “taxa pe lăcomie” prin adoptarea unui act normativ cu putere de lege (OUG 114) fără ca mai întâi să fi fost consultată Banca Centrală Europeană. Iar consultarea BCE este o obligație impusă prin lege, așa cum reiese din însuși Tratatul European, și nu un simplu act de curtoazie.
Consiliul de Administrație al BNR s-a aflat marți, timp de mai bine de trei ore, față în față cu Comisia Economică a Senatului, întărită cu reprezentanți ai altor comisii și cu câțiva invitați. Întâlnirea fiind prezidată de însuși Președintele Senatului. În prim-plan, între vedetele dezbaterii, fiind ROBOR-ul, un indice al pieței monetare interbancare în jurul căruia zgomotul mediatic a tot crescut, devenind periculos nu doar pentru sistemul bancar, ci și pentru întreaga economie a țării.
Am putea să avem? Da!…Dacă am avea și condițiile de afară! Unele cercuri politice susțin că le–am putea avea astăzi. În ciuda realității care ne constrânge. Aflându-ne în sfera economiei, iar economia fiind, din vremea lui Aristotel și până în zilele noastre, știința și arta armonizării dorințelor nesfârșite ale oamenilor cu resursele limitate ce ne dau dureri de cap, problema e… jumătate rezolvată. Cealaltă jumătate, mai grea, mai complexă și mai complicată,cea referitoare la resursele limitate, rămâne nerezolvată. Pentru că resursele băncilor noastre – cele care pot fi antrenate în reducerea dobânzilor- sunt mai limitate decât ale băncilor din țările dezvoltate. Iar învinovățirea publică a Bancii Naționale și a băncilor, care ar manipula ROBOR-ul, nu are niciun alt corespondent în realitate.
Astăzi, nu mai poate fi întors spatele unei realități evidente: aceea că o piață importantă, cea monetară, este de tip european. O piață cu trei mari “jucători”: Banca Națională, Ministerul Finanțelor și băncile. Numai în acest cadru acționează Banca Națională,
Actuala conjunctură în care e atrasă Banca Naţională, nu e normală. Aşa că soluţia e ca BNR să aleagă excepţia şi să probeze că i se aduc acuzaţii false.
Acum zece ani, în octombrie 2008, se prăbuşea Lehman Brothers. O bancă americană dintre acelea despre care se afirma că… sunt prea mari ca să cadă. Criza ameninţa să lovească întreaga planetă.
Banca Națională pune preț pe dialog. Iar dialogul trebuie să fie de multe ori public. Inclusiv dialogul Guvern-BNR! Pentru că, la urma urmei, din conversații publice iese adevărul – adevăr pe care trebuie să-l cunoască și publicul
În materie de creditare, fie că e vorba de consum, fie de case, Banca Naţională a subliniat apăsat: temperează şi va tempera împrumuturile acordate populaţiei pentru a nu se ajunge la supraîndatorare
Arenele din Parcul cu platani, de fapt întregul parc, figurează an de an, din 1991 încoace, în bilanțul băncii centrale. Iar acest bilanț este controlat an de an de Ministerul Finanțelor
Când au fost înregistrate pierderi contabile mari, care au mâncat din capitalul băncilor, Banca Naţională a chemat acţionarii lor– în cazul filialelor, băncile-mamă – şi le-a cerut să suplimenteze capitalul. Miliarde de euro au fost aduse în țară de către acţionari. Aşa stând lucrurile, le convine băncilor-mamă să facă jonglerii financiare cu filialele din România, pentru ca apoi să fie obligate să vină cu bani grei ca să le acopere pierderile?