Cercul de contestatari ai Bănci Naţionale – ce grupează câţiva parlamen tari şi câţiva exponenţi ai societăţii civile – întreţine de patru ani, fără întrerupere, fluxul de învinuiri aduse guvernatorului BNR şi întregii echipe a acestei instituţii fundamentale a ţării.
BNR şi-a asumat astfel obligaţia să mobilizeze împotriva inflaţiei nu doar dobânda de politică monetară, ci toate armele şi muniţiile din arsenalul politicii sale monetare. Dacă n-ar fi făcut-o, inflaţia ar fi urcat şi mai mult
Dacă aurul de la Moscova va fi cândva adus acasă, așa ceva se va obține numai și numai pe cale diplomatică
Într-o scrisoare adresată Ministrului Finanțelor, concomitent cu informarea Șefului Serviciului Juridic al Comisiei Europene, Banca Centrală Europeană notifică încălcarea Tratatului privind funcționarea UE (Constituția Europeană) în cazul adoptării OUG 114/2018. Documentul în cauză este, în esență, un “vot de blam” dat autorităților române, care au instituit “taxa pe lăcomie” prin adoptarea unui act normativ cu putere de lege (OUG 114) fără ca mai întâi să fi fost consultată Banca Centrală Europeană. Iar consultarea BCE este o obligație impusă prin lege, așa cum reiese din însuși Tratatul European, și nu un simplu act de curtoazie.
Consiliul de Administrație al BNR s-a aflat marți, timp de mai bine de trei ore, față în față cu Comisia Economică a Senatului, întărită cu reprezentanți ai altor comisii și cu câțiva invitați. Întâlnirea fiind prezidată de însuși Președintele Senatului. În prim-plan, între vedetele dezbaterii, fiind ROBOR-ul, un indice al pieței monetare interbancare în jurul căruia zgomotul mediatic a tot crescut, devenind periculos nu doar pentru sistemul bancar, ci și pentru întreaga economie a țării.
Am putea să avem? Da!…Dacă am avea și condițiile de afară! Unele cercuri politice susțin că le–am putea avea astăzi. În ciuda realității care ne constrânge. Aflându-ne în sfera economiei, iar economia fiind, din vremea lui Aristotel și până în zilele noastre, știința și arta armonizării dorințelor nesfârșite ale oamenilor cu resursele limitate ce ne dau dureri de cap, problema e… jumătate rezolvată. Cealaltă jumătate, mai grea, mai complexă și mai complicată,cea referitoare la resursele limitate, rămâne nerezolvată. Pentru că resursele băncilor noastre – cele care pot fi antrenate în reducerea dobânzilor- sunt mai limitate decât ale băncilor din țările dezvoltate. Iar învinovățirea publică a Bancii Naționale și a băncilor, care ar manipula ROBOR-ul, nu are niciun alt corespondent în realitate.
Astăzi, nu mai poate fi întors spatele unei realități evidente: aceea că o piață importantă, cea monetară, este de tip european. O piață cu trei mari “jucători”: Banca Națională, Ministerul Finanțelor și băncile. Numai în acest cadru acționează Banca Națională,
Actuala conjunctură în care e atrasă Banca Naţională, nu e normală. Aşa că soluţia e ca BNR să aleagă excepţia şi să probeze că i se aduc acuzaţii false.
Acum zece ani, în octombrie 2008, se prăbuşea Lehman Brothers. O bancă americană dintre acelea despre care se afirma că… sunt prea mari ca să cadă. Criza ameninţa să lovească întreaga planetă.
Banca Națională pune preț pe dialog. Iar dialogul trebuie să fie de multe ori public. Inclusiv dialogul Guvern-BNR! Pentru că, la urma urmei, din conversații publice iese adevărul – adevăr pe care trebuie să-l cunoască și publicul