Author

Cristian Bichi

Browsing

În data de 2 martie 2021, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a respins apelul Comisiei Europene față de sentința din 2019 a Tribunalului European, care a stabilit că intervenția financiară a unui consorțiu de bănci italiene în sprijinul unuia din membrii săi a fost legitimă. Recenta decizie are meritul de a clarifica regulile privind ajutorul de stat și rezoluția bancară în UE. Totodată, ea pune presiune pe decidenții politici să revadă normele europene privind crizele bancare și să accelereze finalizarea Uniunii Bancare prin crearea unei scheme comune de garantare a depozitelor bancare.

În ultima perioadă, în presa română a circulat știrea că Revolut Bank UAB a primit licența bancară de funcționare în România. Informația este eronată, întrucât, conform reglementărilor europene, instituția de credit din Lituania poate funcționa pe teritoriul țării noastre în liberă prestare de servicii doar pe baza autorizației (licenței) ce i-a fost eliberată de Banca Centrală Europeană și a notificării autorității de supraveghere din țara de origine. Să explicăm, pe exemplul Revolut Bank UAB, cum funcționează activitatea bancară transfrontieră în Uniunea Europeană. Și câteva cuvinte despre cine garantează depozitele acestei instituții de credit. 

Recent, un radiodifuzor a prezentat un diapozitiv (“slide”) cu scopul de a servi ca element de evaluare a politicii monetare a Băncii Naționale a României. O astfel de evaluare este oricând binevenită, cu condiția să nu fie făcută pe bază de cifre total eronate, cum s-a întâmplat în situația de față. Diapozitivul respectiv ridică problema dacă ne aflăm în fața unui exemplu de ignoranță sau a unei manipulări uriașe. Mai multe detalii, în continuare.

În spațiul virtual au fost difuzate recent afirmații ce oferă o imagine distorsionată privind cadrul de garantare a depozitelor bancare din România, de natură a induce confuzie în rândul publicului. Mai mult, Băncii Naționale a României i se atribuie o funcție care nu există. Articolul de față, ce se înscrie în efortul de educație financiară depus de banca centrală, aduce corecțiile și clarificările necesare.

Băncile centrale din întreaga lume se implică puternic în educarea financiară a populației. Articolul de față se înscrie în această tradiție și are în vedere corectarea unei prezentări distorsionate a modului de conducere a politicii monetare de către aceste instituții pe un blog al cărui autor și-a făcut un titlu de glorie că, oricât de complicat ar fi subiectul economic dezbătut, el se adresează publicului său pe înțeles.

În data de 28 ianuarie 2021, Curtea Constituțională a României, cu unanimitate de voturi, a constatat că legea privind protecția consumatorilor împotriva dobânzilor excesive este neconstituțională în ansamblul său. O constatare identică a fost făcută și în martie 2019 în privința unei legi cu același obiect. Ultima decizie a judecătorilor constituționali a fost imediat criticată de cei doi inițiatori[i] ai legii. Sunt criticile întemeiate sau reprezintă doar o încercare de transferare a răspunderii pentru un eșec monumental? În continuare, o scurtă analiză. 

Un studiu recent al Băncii Mondiale analizează acțiunile întreprinse în sectorul financiar de autoritățile din 154 de țări și alte jurisdicții, ca răspuns la actuala pandemie, pentru a sprijini debitorii aflați în dificultate (“financial distress”) și a menține furnizarea de servicii financiare critice pentru economia reală. România apare încadrată în categoria statelor cu cel mai înalt nivel de activitate în această privință. 

În pofida integrării transfrontieră din ce în ce mai puternice a sistemelor financiare, reglementarea acestora bazată pe constrângeri juridice (hard law) rămâne în esență la nivelul national, la care se adaugă cel regional în cazul Uniunii Europeane. La nivel global, arhitectura de reglementare, ce a cunoscut îmbunătățiri în anii ce au urmat crizei financiare din 2008-2009, continuă să aibă ca suport norme neobligatorii (soft law) emise de forumuri internaționale cu caracter tehnic. O scurtă trecere în revistă a acestor aspecte e prezentată în rândurile următoare.

Un avocat, mai recent mare expert în epidemiologie, își aduce aminte de sectorul bancar și lansează în spațiul public ideea că un număr restrâns de instituții financiare sistemice controlează, prin intermediul Băncii Reglementelor Internaționale (BRI), comportamentul băncilor centrale naționale. Ideea, cu iz de teorie conpiraționistă, nu își găsește însă corespondentul în realitatea faptică, după cum vor arăta rândurile ce urmează.