În media socială au apărut unele afirmații aiuritoare care doresc să acrediteze ideea că persoane din banca centrală (și nu numai) au acționat pentru retrogradarea ratingului de credit al României și că acest plan a eșuat. Enormitatea unor astfel de declarații poate fi ușor demontată printr-o lecturare rapidă a ultimului raport al agenției de rating Standard&Poors referitor la țara noastră. În fapt, activitatea băncii centrale, ponderea scăzută a datoriei și evaluarea externă au fost singurele trei criterii de analiză care au îmbunătățit punctajul acordat de agenție și au permis reconfirmarea ratingului de țară. Elementele relevante din raport care demontează realitatea alternativă ce se încearcă a fi promovată în mass-media sunt prezentate mai jos.

Pentru a respecta promisiunea din articolul meu anterior de pe acest blog, revin cu argumente suplimentare pentru a fi cât mai clar pentru cititori de ce replicarea pachetelor de sprijin economic din SUA nu poate fi făcută de multe alte țări, nu numai de România, principalul motiv ținând de problema sustenabilității deficitelor bugetare. Aceste țări nu își permit luxul de a avea deficite publice mari, întrucât moneda lor nu ocupă o poziție specială în tranzacțiile comerciale și financiare internaționale cum este cazul monedei americane.

În ultimele zile, un analist economic publică articol după articol și apare la posturi de televiziune pentru a face cunoscute publicului opiniile sale privind consecințele economice ale crizei sanitare declanșate de Covid – 19 și soluțiile posibile de înlăturare a acestora. Analiza discursului său relevă însă numeroase indicii că ne aflăm în fața unui demers jurnalistic, cu iz propagandistic, în care contează foarte mult prezentarea emoțională a faptelor în dauna obiectivității. În plus, avem de a face cu calcule greșite, confuzii între noțiuni economice, erori elementare de logică, comparații nepotrivite, toate acestea de natură a afecta serios reputația analistului respectiv. 

Numeroși economiști de marcă din întreaga lume militează pentru un răspuns rapid și de substanță pentru a se face față sfidărilor impuse de criza Covid19. Totodată, ei se apleacă și asupra aspectelor unei noi ordini economice în perioada post-criză. Mai jos sunt redate, în sinteză, meditațiile a trei cunoscuți economiști europeni în această privință.

Pentru reducerea efectelor economice negative produse de urgența sanitară declanșată de apariția noului coronavirus, o serie de țări au adoptat moratorii oficiale privind plățile aferente creditelor bancare. Ideea câștigă progresiv teren, noi țări luând recent măsura respectivă, adaptată la contextul național, sau intenționând să faca aceasta în viitorul apropiat. Există însă și state care nu au inclus un moratoriu oficial de plăți în cadrul priorităților lor imediate.

Confruntate cu efectele economice și sociale ale crizei sanitare declanșate de noul coronavirus, o serie de state au adoptat moratorii privind plata creditelor bancare. Ungaria a fost una dintre primele țări din Europa care au recurs la o astfel de măsură. Refereriri la această decizie politică din țara vecină apar frecvent în dezbaterile actuale din România pe tema propriului său moratoriu bancar, dar se observă că de cele mai multe ori, comentatorii au o înțelegere eronată a mecanismului ce este dat ca exemplu. Articolul de față incearcă să aducă clarificări în această privință.

În toamna anului trecut, analizam, într-un articol publicat pe acest site, expunerea de motive a propunerii legislative privind protecția consumatorilor împotriva dobânzilor excesive, identificând și demontând un lung șir de afirmații contrare realității. Speram ca efortul respectiv să ducă la corecții binemeritate, dar nimic nu s-a întâmplat! Articolul de față revine cu argumente suplimentare, într-o nouă încercare de a determina repunerea adevărului în dreptul său. Restricțiile de spațiu, ne impun doar tratatea unei singure idei false, și anume aceea că băncile creează fără limite bani.

În discuția Camerei Deputaților se află un proiect de lege privind protecția consumatorilor față de cesiunile “speculative” de creanțe. Textul are numeroase slăbiciuni, de la definiții neclare și greșeli elementare de tehnică legislativă la soluții juridice de natură a conduce la posibile încălcări ale principiului separației puterilor în stat, toate acestea fiind documentate temeinic de Consiliul legislativ în avizul său.

Un pachet de legi anticămătărie a fost transmis recent la Camera Deputaților pentru dezbatere. Trei dintre cele patru proiecte de lege din pachet păcătuiesc însă prin definirea defectuoasă a noțiunii de creditor financiar, ceea ce duce la neincluderea în sfera lor viitoare de aplicabilitate a sucursalelor instituțiilor de credit străine din Uniunea Europeană (UE) ce operează pe teritoriul României. Și uite așa, dintr-o greșeală ce relevă o slabă cunoaștere a legislației bancare europene și naționale, se poate ajunge, în absența corecțiilor, la discriminarea instituțiilor de credit persoane juridice române, unele dintre ele cu capital majoritar românesc, prin crearea de condiții competitive inegale.