Pentru reducerea efectelor economice negative produse de urgența sanitară declanșată de apariția noului coronavirus, o serie de țări au adoptat moratorii oficiale privind plățile aferente creditelor bancare. Ideea câștigă progresiv teren, noi țări luând recent măsura respectivă, adaptată la contextul național, sau intenționând să faca aceasta în viitorul apropiat. Există însă și state care nu au inclus un moratoriu oficial de plăți în cadrul priorităților lor imediate.
Confruntate cu efectele economice și sociale ale crizei sanitare declanșate de noul coronavirus, o serie de state au adoptat moratorii privind plata creditelor bancare. Ungaria a fost una dintre primele țări din Europa care au recurs la o astfel de măsură. Refereriri la această decizie politică din țara vecină apar frecvent în dezbaterile actuale din România pe tema propriului său moratoriu bancar, dar se observă că de cele mai multe ori, comentatorii au o înțelegere eronată a mecanismului ce este dat ca exemplu. Articolul de față incearcă să aducă clarificări în această privință.
În contextul crizei generate de răspândirea noului coronavirus, țările europene au adoptat măsuri urgente extraordinare pentru a face față impactului economic și social al COVID-19. Articolul de față prezintă, pe scurt, prevederile legislative din Spania, Franța, Italia și Portugalia privind sprijinul de lichiditate pentru întreprinderi și moratoriile referitoare la rambursarea creditelor bancare.
În toamna anului trecut, analizam, într-un articol publicat pe acest site, expunerea de motive a propunerii legislative privind protecția consumatorilor împotriva dobânzilor excesive, identificând și demontând un lung șir de afirmații contrare realității. Speram ca efortul respectiv să ducă la corecții binemeritate, dar nimic nu s-a întâmplat! Articolul de față revine cu argumente suplimentare, într-o nouă încercare de a determina repunerea adevărului în dreptul său. Restricțiile de spațiu, ne impun doar tratatea unei singure idei false, și anume aceea că băncile creează fără limite bani.
În discuția Camerei Deputaților se află un proiect de lege privind protecția consumatorilor față de cesiunile “speculative” de creanțe. Textul are numeroase slăbiciuni, de la definiții neclare și greșeli elementare de tehnică legislativă la soluții juridice de natură a conduce la posibile încălcări ale principiului separației puterilor în stat, toate acestea fiind documentate temeinic de Consiliul legislativ în avizul său.
Un pachet de legi anticămătărie a fost transmis recent la Camera Deputaților pentru dezbatere. Trei dintre cele patru proiecte de lege din pachet păcătuiesc însă prin definirea defectuoasă a noțiunii de creditor financiar, ceea ce duce la neincluderea în sfera lor viitoare de aplicabilitate a sucursalelor instituțiilor de credit străine din Uniunea Europeană (UE) ce operează pe teritoriul României. Și uite așa, dintr-o greșeală ce relevă o slabă cunoaștere a legislației bancare europene și naționale, se poate ajunge, în absența corecțiilor, la discriminarea instituțiilor de credit persoane juridice române, unele dintre ele cu capital majoritar românesc, prin crearea de condiții competitive inegale.
Un avocat cunoscut pentru atitudinea sa critică în privința băncilor comerciale avertiza cu câteva luni în urmă că în septembrie 2019 va avea loc falimentul inexorabil al unei bănci sistemice (Deutsche Bank), cu consecințe negative asupra României. Evenimentul catastrofic nu a avut însă loc, după cum putem constata cu toții, ceea ce este de natură să genereze o serie de interogații. Cât de bun analist financiar este domnul avocat și care este pregatirea sa în acest domeniu? Cât de responsabil este să te joci cu data unui faliment bancar și cu temerile oamenilor? Este o certitudine că, în cele din urmă, Deutsche Bank se va prăbuși? Mai multe despre problemele acestei bănci germane și planul său actual de restructurare în cele ce urmează.
Într-o postare pe Facebook, preluată de mass-media, un avocat cunoscut pentru atitudinea critică față de bănci susține că guvernatorul Băncii Naționale a României (BNR) nu-și dorește aderarea țării noastre la zona euro, întrucât ar putea fi supus auditului Curții de Conturi Europene. Afirmația respectivă nu are nicio legatură cu realitatea, deoarece această instituție europeană, după cum vom demonstra în continuare, nu are atribuții pe linia verificării conturile financiare ale băncilor centrale din statele membre ale Uniunii Europene.
O propunere legislativă privind protecția consumatorilor împotriva dobânzilor excesive, a fost depusă recent la Parlamentul României. Expunerea sa de motive[i] are însă deficiențe majore, fiind bazată pe un lung șir de afirmații false sau pe argumente care nu sunt relevante pentru contextul economic și social din România. Detalii în continuare.
O activitate desfășurată de majoritatea absolută a băncilor centrale din lume este cea de diseminare a cunoștiințelor economice legate de funcțiile lor către publicul larg. Articolul de față se înscrie în cadrul eforturilor de această natură ale Băncii Naționale a României și își propune să clarifice anumite aspecte privind implementarea recapitalizării interne (“bail-in”). El este necesar și pentru corectarea unor afirmații eronate făcute de un profesor universitar de drept comercial cu ceva timp în urmă și difuzate pe un site Internet privind aspecte juridice.