Author

Cristian Bichi

Browsing

Un avocat cunoscut pentru atitudinea sa critică în privința băncilor comerciale avertiza cu câteva luni în urmă că în septembrie 2019 va avea loc falimentul inexorabil al unei bănci sistemice (Deutsche Bank), cu consecințe negative asupra României. Evenimentul catastrofic nu a avut însă loc, după cum putem constata cu toții, ceea ce este de natură să genereze o serie de interogații. Cât de bun analist financiar este domnul avocat și care este pregatirea sa în acest domeniu? Cât de responsabil este să te joci cu data unui faliment bancar și cu temerile oamenilor? Este o certitudine că, în cele din urmă, Deutsche Bank se va prăbuși? Mai multe despre problemele acestei bănci germane și planul său actual de restructurare în cele ce urmează.

Într-o postare pe Facebook, preluată de mass-media, un avocat cunoscut pentru atitudinea critică față de bănci susține că guvernatorul Băncii Naționale a României (BNR) nu-și dorește aderarea țării noastre la zona euro, întrucât ar putea fi supus auditului Curții de Conturi Europene. Afirmația respectivă nu are nicio legatură cu realitatea, deoarece această instituție europeană, după cum vom demonstra în continuare, nu are atribuții pe linia verificării conturile financiare ale băncilor centrale din statele membre ale Uniunii Europene.

O propunere legislativă privind protecția consumatorilor împotriva dobânzilor excesive, a fost depusă recent la Parlamentul României. Expunerea sa de motive[i] are însă deficiențe majore, fiind bazată pe un lung șir de afirmații false sau pe argumente care nu sunt relevante pentru contextul economic și social din România. Detalii în continuare.

O activitate desfășurată de majoritatea absolută a băncilor centrale din lume este cea de diseminare a cunoștiințelor economice legate de funcțiile lor către publicul larg. Articolul de față se înscrie în cadrul eforturilor de această natură ale Băncii Naționale a României și își propune să clarifice anumite aspecte privind implementarea recapitalizării interne (“bail-in”). El este necesar și pentru corectarea unor afirmații eronate făcute de un profesor universitar de drept comercial cu ceva timp în urmă și difuzate pe un site Internet privind aspecte juridice. 

Recent, la Parlament a fost depusă o inițiativă legislativă privind protecția consumatorilor împotriva cametei. O citire rapidăa acesteia generează însă un prim semn de întrebare, dacă nu cumva ne aflăm în fața unei confuzii între noțiunea de procent și cea de punct procentual, cu potentiale consecințe destabilizatoare pentru activitatea economică viitoare din România.

În data de 30 noiembrie 2014, în cadrul unei consultări populare, elvețienii cu drept de vot au respins inițiativa “Salvați aurul Elveției”, urmând recomandările Băncii Naționale a Elveției, ale Parlamentului și ale Consiliului Federal. Inițiativa prevedea, printre altele, repatrierea aurului plasat în străinătate și stocarea sa în întregime pe teritoriul național.

Recenta propunere legislativă care prevede repatrierea aproape în totalitate a rezervei de aur a României depozitată în străinătate a generat numeroase interogații și opinii pro și contra. În ultimii ani, întrebări similare cu cele pe care și le pun, în prezent, cetățenii români în legătură cu rolul aurului ca activ de rezervă au fost formulate și în alte state. În rândurile de mai jos sunt citate o serie de explicații oferite publicului de bănci centrale și autorități guvernamentale din lume în privința politicii naționale de administrare a aurului oficial. Subtitlurile aparțin autorului.

Într-o emisiune televizată, adresată sutelor de mii de telespectatori, avocatul Gheorghe Piperea a făcut o serie de afirmații legate de recenta propunere legislativă privind repatrierea rezervei de aur constituită de BNR în străinătate. Multe din aceste afirmații nu sunt corecte sau pot crea confuzii, după cum vom încerca să arătăm în rândurile următoare.

De mai bine de doi ani de zile, unul și același grup de câteva persoane,  vehiculează  în spațiul public, pe bandă continuă,  “ad nauseam”, o serie de acuzații neîntemeiate/afirmații false la adresa băncii centrale. Ideea călăuzitoare este aceea că repetarea obsesivă a acestora va duce, în cele din urmă, la fixarea lor în mentalul colectiv ca adevăruri incontestabile. Astfel va fi atins obiectivul urmărit, cel al distrugerii reputației băncii centrale pentru satisfacerea unor interese personale ale acuzatorilor. În rândurile următoare, voi arăta ce e în neregulă cu narațiunile care susțin zece din cele mai întâlnite mituri privind banca centrală.

Sistemul bancar din România se bucură de “biodiversitate”, în cadrul său conviețuind instituții de credit cu modele bancare și structuri de proprietate diferite. Bănci cu capital de stat și privat, bănci comerciale, bănci cooperatiste, bănci de economii pentru construcții de locuințe oferă servicii mai mult sau mai puțin complexe în cadrul aceleași piețe. Datorită modelelor operaționale specifice, aceste instituții vor fi afectate în mod diferit de recentele reglementări privind taxa pe active, impactul negativ cel mai puternic urmând a fi resimțit de către băncile cooperatiste, bănci mici cu capital privat integral romănesc. Argumentele în favoarea unei revizuiri a prevederilor privind suprataxarea instituțiilor de credit, pentru a se ține cont de situația particulară a băncilor cooperatiste, sunt prezentate în continuare, împreună cu o posibilă soluție.