Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)  a decis, în urmă cu câteva zile, că directiva 93/13/CE nu se aplică practicilor de cesiune sau cumpărare de credite, nici dispozițiilor legale naționale care reglementează transmiterea creditelor și substituirea cedentului de către cesionar în procedurile în curs.  Hotărârea are la bază cereri de decizie preliminară formulate de o instanță spaniolă, ca urmare a îndoielilor legate de sfera de aplicare a retractului litigios și a eficacității sale ca instrument de protecție a consumatorilor.  Detalii în continuare.  

Franța are o lungă tradiție în domeniul folosirii unui sistem de plafoane de dobânzi la credite. Sistemul a fost modernizat, ultima oară, în anul 2010, după realizarea de studii serioase de impact și în concertare cu actorii de piață. Analizele făcute și opiniile exprimate cu acel prilej de legiuitorii și experții tehnici francezi, redate mai jos, se pot dovedi puncte de reflecție utile în dezbaterea din România legată de plafonarea dobânzilor.

Nu toate statele americane impun limite maxime de dobânzi la împrumuturile de valoare mică și cu cost ridicat acordate de instituții non-bancare

În spațiul public din România s-a susținut recent că absolut toate statele SUA au dobânzile plafonate în ceea ce privește creditele pentru consumatori. Realitatea este însă alta. În multe state nu există prevederi legale care să stabilească o limită generală față de care orice dobândă superioară să fie declarată camătă. În plus, băncile și alte instituții financiare sunt exceptate, adesea, de la aplicarea limitelor de dobândă stabilite la nivelul statelor. Există și o mulțime de mecanisme ce permit societăților financiare non-bancare să eludeze limitele maxime de dobândă ale statelor.

Administrarea rezervelor internaționale are în vedere realizarea permanentă a unui echilibru între obiective multiple și, totodată, expune băncile centrale unui număr de riscuri semnificative. Prin urmare, orice apreciere a acțiunii unei bănci centrale în calitate de investitor, dacă se dorește a fi onestă, trebuie să plece de la această realitate.

În spațiul virtual a fost lansată recent opinia că Banca Națională a României și unele bănci importante din România sunt entități comuniste din cauza regulilor specifice care se aplică acestora din urmă în cazul în care se confruntă cu o deteriorare gravă a situației lor financiare. O astfel de afirmație este eronată. Banca centrală, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, are menirea de a implementa instrumente de gestiune a crizelor armonizate la nivel european, ce urmăresc să readucă capitalismul în activitatea bancară, acolo unde principiile sale au fost ignorate.

De ceva vreme, Banca Națională a României este supusă criticilor pentru faptul că, deși are atribuții de supraveghere a instituțiilor de credit, nu se implică în modul în care acestea își conduc afacerile în relația cu consumatorii. Acuzele se bazează pe asteptări ce sunt neîntemeiate.  Banca centrală este abilitată de lege să exercite supraveghere de natură prudențiala ce urmărește, în esență, asigurarea solvabilității și lichidității  instituțiilor de credit, pentru ca acestea să facă față angajamentelor lor. Activitatea de supraveghere orientată spre protecția consumatorilor de servicii bancare este, in Romania, atributul altei entități. În acest context, se impun clarificări conceptuale privind cele două tipuri de reglementare si control, pentru  o mai bună întelegere a limitelor  intervenției de supraveghere a băncii centrale.

În ultima perioadă,  în mass-media românească și pe diverse site-uri autohtone de Internet, și-a croit drum informația conform căreia Banca Centrală Europeană recomandă renunțarea la garantarea depozitelor bancare. Nimic mai fals, după cum se va vedea în rândurile următoare.

Un obiectiv fundamental al cadrului național de gestiune a crizelor financiare e acela de a minimiza sprijinul financiar public acordat instituțiilor de credit cu probleme.  În situații excepționale, cadrul permite însă recapitalizarea acestor instituții, atât în procesul de rezoluție, cât și în afara acestuia.