Author

Daniel Dăianu

Browsing

PIB-ul este indicatorul cel mai cuprinzator de descriere a activitatii economice. Lui Simon Kuznets, laureat al Premiului Nobel pentru economie (1971), ii datoram cel mai mult aceasta inovatie conceptuala si de masurare. PIB a devenit in timp reper principal de comparatie intre economii nationale. In raport cu acest indicator se fac analize macro si micro, de adancime, in structura. La PIB se raporteaza marimi ca deficit buget, deficit extern (comercial, cont curent), datorie publica, ce pot arata dezechilibre macroeconomice si probleme de sustenabilitate financiara.

Marea Recesiune , declansata in 2008, a reprezentat un moment de ruptura, un punct de inflexiune in dinamica economiilor; un ciclu lung a fost intrerupt, iar prabusirea pietelor financiare a fost evitata printr-o interventie masiva a bancilor centrale mari. S-a recurs nu numai la mijloace traditionale de interventie, precum scaderea ratelor de politica monetara, ci si la instrumente neconventionale, la, in special, “relaxare cantitativa”(QE) -injectari de baza monetara in economii contra active financiare, care au cautat sa suplineasca miscarea tot mai anevoioasa a lichiditatilor, diminuarea drastica a vitezei de circulatie a banilor. Pandemia a impus reluarea interventiilor masive ale bancilor cetrale si guvernelor.

In “Limits and pitfalls of QE in emerging economies”(OpiniiBNR, 14 August) I argued that, while central banks in advanced economies undertake quantitative easing (QE) in order to mitigate the shock of the Pandemic and the economic crisis, this kind of operations needs to be contemplated with caution in emerging economies. A reaction to my text suggested that the accumulation of net foreign assets (NFA) in emerging economies (EMEs) could be seen as a form of QE. I argue below that this is not an appropriate analogy. But first, I reiterate my view as to why EMEs have to treat QE with much caution.