Ministrii de finante ai Frantei si Germaniei, Bruno le Maire si Olaf Scholz, au propus formarea unui buget al zonei euro menit sa reduca din discrepante economice. Propunerea este de bun simt avand in vedere incompletitudinea uniunii monetare ca arhitectura institutionala si aranjamente de politici. De mult timp experti si responsabili politici imbratiseaza teza ca lipsa aranjamentelor de ordin fiscal (ce nu trebuie sa fie fi reduse simplist la “reguli”) este o carenta majora a functionarii zonei euro.

Cine citeste documente ale BNR, inclusiv minutele sedintelor de politica monetara, constata referiri la gestionarea lichiditatii. Aceasta din urma este parte din modul in care o banca centrala isi formuleaza si aplica politica monetara. Sunt opinii care fac legatura intre injectii de lichiditate ale bancii centrale si mersul inflatiei in ultimii ani la noi sugerandu-se legaturi cvasimecanice. Sunt si opinii care reproseaza BNR ca lasat rate de dobanda pe piata monetara (inter-bancara) sa ajunga la peste 3%, cat sunt in prezent. Merita de aceea sa evidentiem aspecte privind relatia intre cantitatea de moneda de baza (emisa de banca centrala) si conditiile monetare in economie, dinamica inflatiei, echilibrele externe si conduita BNR.

ZE are nevoie de reforme  pentru ca discrepante excesive de performanta economica intre statele membre sa fie atenuate. Si este nevoie ca o economie sa fie cat mai robusta la momentul Aderarii, sa atinga o masa critica de convergenta reala si structurala

Trebuie să intrăm în matca unei combinații echilibrate între politica monetară, politica bugetară, cea de venituri, să fie evitată prociclicitatea

Mi se pare straniu sa observ banci centrale ce par sa trateze cu nonsalanta functionarea crypto-monedelor si circuitelor paralele; aceasta inseamna, fie si partial, tolerarea unui regim de free banking, care pune in discutie ratiunea de a fi a bancilor centrale

Avem de corectat o combinatie suboptima de politici macroeconomice pentru a preveni o finantare in crestere a deficitului de cont curent prin indatorare, pentru a modera inflatia, pentru nu obliga BNR la cresteri dramatice ale ratei de politica monetara.