Author

Daniel Dăianu

Browsing

Responsabilitatea nu poate fi numai la nivel national; ea trece de granite si priveste mecanisme institutionale, un sistem de reglementare si supraveghere la nivelul Uniunii Monetare si Economice, care sa permita controlul dezechilibrelor. De aceea sunt vitale reforme in zona euro, aparitia unor noi dispozitive de atenuare a socurilor si “ïmpartire a riscurilor” (risk-sharing) si a poverii (burden-sharing), de control simetric al dezechilibrelor. Procedura de dezechilibru extern excesiv trebuie sa se aplice in mod simetric in zona, deci si statelor cu surplusuri masive, ceea ce nu se intampla.

Lanțurile de producție globale (global supply/value chains), GVCs, întruchipează interdependențe economice. Chiar dacă Marea Recesiune (criza financiară) a indus fragmentare și reveniri la matcă (ex: dezintemerdiere/deleveraging), o încetinire a comerțului mondial, lanțuri lecrosfrontaliere în producție și financiare rămân puternice și extinse. În Uniunea Europeană aceste lanțuri exprima logica de funcționare a Pieței Unice. România este prinsă în această logică atât în ceea ce privește structura de producție cât și operațiunile financiare

Economistii au obsesia echilibrelor desi stiu ca miscarea economiei contine impulsuri catre imbalante, instabilitate. Cel mai profund driver al dezechilibrelor sunt inovatia, spiritul intreprinzator, care permit unor persoane, companii, sa obtina avantaje competitive, sa ajunga in frunte, sa perturbe ierarhii.  La nivelul statelor, pierderi si castiguri de avantaje competitive, dincolo de efecte ale ciclurilor economice si miscari de capital eratice, se traduc in deficite si, respectiv, surplusuri comerciale externe –toate in dinamica. Dezechilibrele externe depind de politici economice. De ce exista obsesia amintita? Explicatia rezida in ce spune bunul simt: deficite mari, cand ilustreaza cheltuieli peste posibilitati, nu pot continua la nesfarsit; la un moment dat au loc corectii mai mult sau mai putin dureroase. Altfel spus, echilibrul (dezechilibrul) este un concept dinamic, care pune alaturi resurse cu nevoi.

Cartea Alba a Comisiei Europene privind Viitorul Uniunii a starnit  controverse. Documentul, cu  cinci scenarii evocate (status quo (carry on), cu accent pe Piata Unica, “coalitii ale celor ce vor”, mai putin dar mai bine, toti si mai mult), ilustreaza mari incertitudini, provocari si dileme cu care se confrunta statele membre, institutiile europene. 

Voci din noua administratie republicana reproseaza Germaniei ca ar fi avantajata in relatiile comerciale internationale datorita unui nivel subevaluat al euro –care ar explica balanta sa comerciala puternic excedentara. Berlinul respunde ca nu este responsabil de nivelul euro, ca se cuvine sa fie avuta in vedere politica Bancii Centrale Europene (BCE), care are in vedere situatia din zona euro in ansamblu

Ceea ce poate fi numit “’Noul protectionism” echivaleaza cu mai multa interventie in economie/societate si se manifesta in forme si cu intensitati diferite. Cand se pune in discutie arhitectura multilaterala a reglementarii schimburilor internationale avem de-a face cu o abordare noua radicala; sunt insa si cai insidioase, care nepunand in discutie multilateralismul urmaresc sprijinirea unor companii nationale, sectoare economice.

Economia noastră este sub incidenţa situaţiei foarte complicate din Europa. Zona euro suferă în continuare, deşi o revenire economică are loc, sprijinită fiind de măsurile non-standard ale BCE. Există tendinţe protecţioniste în extindere. Tensiunile geopolitice măresc incertitudinile. Ordinea geopolitică, într-o lume multipolară, este mai neclară. Intervine aici ascensiunea Chinei, care devine pentru America, în secolul XXI, ceea ce a fost URSS ca rival geopolitic în secolul XX. Dacă 2017 va lovi în plus coeziunea UE, efectele pentru economia noastră vor fi rele.