În România avem nevoie de o conversație profundă privind viitorul UE și aderarea la zona euro (ZE), care să ajute articularea pozițiilor noastre în dialogul european. “Să fii la masa discuțiilor” este esențial. Dar se cuvine totodată să avem argumente solide, ce pot influența facerea deciziilor. Faptul că Președintele Juncker nu a îmbrățișat filosofia cercurilor concentrice, arată că pledoaria României și a altor state membre a fost însușită de unii lideri europeni (nu toti însă!).

Este de făcut distincție între situația când piețele îngheață (când banii nu mai circulă, capcana lichidității este intensă) și o recesiune. QEs au sens mai ales când piețele îngheață. 

Deciziile de politică monetară se iau sub constrângeri mari, în condiții de incertitudine majore, când modelele folosite prezintă limite cognitive importante

Pentru o funcționare bună a piețelor, pentru inovație, este nevoie de concurență corectă și de prețuri care să exprime nevoi în raport cu resursele disponibile. Drept este că piețele au miopii ce pot conduce la eșecuri în lanț; este și situația cu subutilizarea masivă a resurselor – ce a fost examinată de Keynes în special. Competiția corectă presupune că firmele ce nu fac profit în mod sistematic, sau care nu se pot redresa, să iasă de pe piață; ieșirea, “’exit-ul” de pe piață poate fi însoțit de intrarea (entry) pe piață a altor firme. Competiția întruchipează spiritul întreprinzător, care stă la originea inovației (exceptând idei ca simple “accidente”, programe finanțate de guverne din rațiuni de securitate, strategice). Criza financiară și economică  din ultimul deceniu permite analogii privind fenomenul “constrângerilor bugetare slabe” și impactul asupra performanțelor economice.

Guvernatorul BNR a fost transant recent observand ca “educatia financiara trebuie sa inceapa cu bancherii”. Este hilar sa auzi bancheri spunand ca noul cuvant de ordine este ‘’increderea”; ca si cum termenul de credit nu ar veni de la latinul credere, care implica relatia de fiducie intre banca (companie financiara non-bancara, broker) si client

Responsabilitatea nu poate fi numai la nivel national; ea trece de granite si priveste mecanisme institutionale, un sistem de reglementare si supraveghere la nivelul Uniunii Monetare si Economice, care sa permita controlul dezechilibrelor. De aceea sunt vitale reforme in zona euro, aparitia unor noi dispozitive de atenuare a socurilor si “ïmpartire a riscurilor” (risk-sharing) si a poverii (burden-sharing), de control simetric al dezechilibrelor. Procedura de dezechilibru extern excesiv trebuie sa se aplice in mod simetric in zona, deci si statelor cu surplusuri masive, ceea ce nu se intampla.

De-euroizarea in economia romaneasca este un fenomen pozitiv, ce exprima incredere in crestere in moneda nationala. Aceasta evolutie nu trebuie sa fie erodata de politici economice mai putin reusite, de derapaje bugetare si de cont extern.