Author

Valentin Lazea

Browsing

Fiecare criză din ultimii cincisprezece ani a fost urmată de o creștere a datoriilor totale (publice și private), în încercarea de a stimula creșterea economică și de a păstra neștirbit nivelul de trai. Astfel, datoria globală totală a ajuns, la sfârșitul anului 2020, la 256% din PIB-ul mondial (din care datoria publică – 99% din PIB-ul mondial, iar datoria privată – 157% din PIB-ul global). A se compara acest nivel cu nivelul de 195% din PIB atins în anul 2007 (înaintea crizei financiare) și cu nivelul de 227% din PIB atins în anul 2019 (înaintea crizei COVID). Întrebarea firească este „cum vor fi plătite datoriile uriașe acumulate până în prezent?”

Din creșterea de 6 ori a PIB-ului României invocată la începutul articolului, un factor multiplicator de 1,47 se datorează deprecierii euro iar un alt factor multiplicator, estimat de noi la aproximativ 3, se datorează aderării la NATO și la UE. Mai rămâne un rest de circa 1,36, care probabil că reflectă mai bine creșterea fundamentală (cu circa 36 la sută) în acești 21 de ani

Autorul este redactor la revista The Economist, având un doctorat în istorie la Balliol College, Oxford. În acest volum, apărut sub semnătura sa în 2021, el face o analiză a avântului meritocrației începând cu secolul XVIII, dar și a regresului acesteia în epoca Brexit și a lui Donald Trump

În septembrie 2021, prețurile la energia electrică în România crescuseră cu 24,7 la sută față de nivelul din septembrie 2020, iar prețurile la gaze crescuseră, în același interval, cu 20,6 la sută. În mare măsură, aceste evoluții erau rezultatul dublării, până la nivelul de 63 euro/tonă, a prețului certificatelor de carbon europene, care-i obligă pe emitenții de CO2 să plătească pentru aceste emisiuni, într-un efort de a reduce emisiile nete de gaze de seră, până în anul 2030, cu 55 la sută față de nivelul din 1990.

 

Nu există argumente pentru preluarea mecanică, de către autoritățile române, a retoricii utilizate de autoritățile vest-europene pentru a justifica status quo-ul. Dimpotrivă, situația macroeconomică din România se aseamănă mult cu cea din Cehia, Polonia sau Ungaria (dar la noi sunt dezechilibre mai mari), așa încât întârzierea consolidării monetare și fiscale comportă riscuri deosebite

Rândurile de mai jos descriu modificări care au survenit în ultimii ani la confluența gândirii politice cu gândirea economică din statele dezvoltate. Aceste modificări au afectat masiv independența principalelor bănci centrale ale lumii (Fed-ul american, Banca Centrală Europeană, Banca Japoniei etc.) și sunt pe cale să influențeze și comportamentul băncilor centrale din statele emergente.