MEMENTO. Sub reflectorul “României libere” a ajuns o carte a guvernatorului BNR Mugur Isărescu, publicată în anul 2009: “Contribuţii teoretice şi practice în domeniul politicilor monetare şi bancare”. Ziarul a publicat o anchetă de presă, semnată de Sorin Semeniuc, având ca subiect amintita carte. De reţinut titlurile ce se vor şocante: “Guvernatorul Băncii Naţionale acuzat de lipsă de etică academică”; “Isărescu, plagiat din Isărescu”; “Autoplagiatul lui Isărescu este fără dubiu”. Toate fiind subsumate următoarei informaţii: „Guvernatorul BNR a preluat aproape integral, într-o carte din 2009, fără a menţiona explicit acest lucru, 180 de pagini din trei volume pe care le publicase în anii anteriori”.
*
* *
Sorin Semeniuc, în “România liberă”, îl acuză pe guvernatorul BNR de încălcare a prevederilor legale ce incriminează autoplagiatul. Invocând, ca probă, Legea 206 din 2004. Neglijând însă că deşi Guvernatorul BNR şi-a publicat cartea în anul 2009, variantele acestei legi de dinainte de 2009 nu reglementau autoplagiatul. Abia în 2011, prin Ordonanţa 28, a fost reglementat autoplagiatul. Textul din Ordonanţa Guvernului a fost integrat în lege la 4 noiembrie 2011. Cum însă reglementarea din 2011 nu opera retroactiv, nu avea cum să i se aplice unei cărţi publicate în 2009.
Autorul anchetei din “România liberă” îl acuză pe guvernatorul BNR şi de încălcarea eticii academice. Invocând tot prevederile Legii 206/2004.
Pagina cu care se încheie ancheta are următorul titlu: “Autoplagiatul lui Isărescu este fără dubiu. Profesori universitari din România, Suedia şi Marea Britanie afirmă că autoplagierea este lipsită de etică”. O întrebare – “Este sau nu autoplagiat ceea ce a făcut guvernatorul Băncii Naţionale a României? – a fost adresată de „România liberă” mai multor cadre didactice din România, Suedia şi Marea Britanie. Acestora le-a fost expus cazul, fără a li se dezvălui numele autorului cărţii. Redau, pe scurt, opiniile exprimate.
- Profesorul universitar Dumitru Sandu consideră că „nu avem o reglementare clară”; această definiţie (cea din lege – n.a) este prea „simplă” şi „fără operaţionalizare”, ceea ce face dificilă demonstrarea unei acuzaţii de autoplagiat.
- Coordonatorul platformei plagiate.ro, profesorul universitar Dorin Isoc: teoretic, „un articol nu poate prelua din alt articol al aceluiaşi autor decât dacă se menţionează în mod explicit că este o reluare, o nouă redactare, o traducere şi se dă sursa unde apare pentru prima oară”.
- Sebastian Buhai, cercetător asociat la Universitatea din Stockholm: „Nu îmi pare încă în mod decisiv dacă acest caz se poate încadra la «autoplagiat», exact din cauza acestui «cuvânt înainte» pe care aparent (nu e o aparenţă, e realitate – n.a) cartea îl are la început, însă vă pot deja spune, fără orice alte informaţii, că, în mod sigur, nu este o practică încurajată în mediul academic (…) însă din punctul de vedere al gravităţii situaţiei de aici nu pot să mă pronunţ dacă putem conclude fără echivoc deja că ar fi vorba de autoplagiat”.
- Cristian Dogaru, conferenţiar lecturer la University of Suffolk – Marea Britanie:“”.
- Cercetătorul ştiinţific Bogdan Olaru, de la Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gheorghe Zane” din Iaşi, instituţie subordonată Academiei Române: „Înclin să cred că felul cum îşi realizează un autor propriile materiale este mai întâi o problemă de etică personală. Dacă autorul semnalează explicit felul cum a conceput textul, cum a adunat/mixat/rescris materialele, faptul că le preia şi că le reordonează, inclusiv la nivel de paragrafe, atunci nu i se poate reproşa ceva decât la nivelul metodei alese”.
De remarcat grija dovedită de cei interogaţi în formularea punctelor de vedere. Grijă pe care nu o dovedeşte şi autorul anchetei, care conchide: „Conform Legii 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, autoplagiatul face parte din seria abaterilor de la etica academică”. Dacă jurnalistul “României libere” ar fi recitit cu grijă citatul de mai sus, ce redă titlul legii 206/2004, şi-ar fi înţeles eroarea.
Reproduc titlul legii: “Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare”. Iată sfera de reglementare. Iar dacă ar fi ajuns la art. 2¹, introdus suplimentar în 2011, în care este sancţionat autoplagiatul, ar fi înţeles că prevederea are în vedere în exclusivitate “abaterile de la normele de bună conduită prevăzute la art.2, lit. b. Şi notez: “norme de bună conduită în activitatea de comunicare, publicare, diseminare şi popularizare ştiinţifică, inclusiv în cadrul cererilor de finanţare depuse în cadrul competiţiilor de proiecte organizate din fonduri publice”.
Pe scurt, nu poţi să scrii o carte şi să câştigi un proiect din fonduri publice, apoi să republici cartea sub un alt titlu şi s-o prezinţi într-un alt proiect. Sau: nu poţi să realizezi o lucrare pentru care primeşti un grad ştiinţific, şi apoi să republici cartea, cu altă copertă, şi să primeşti un grad ştiinţific superior. Or, guvernatorul BNR nu aspira la niciun titlu, la niciun grad ştiinţific. A scris o carte de sinteză, în afara sferei reglementate de Legea 206/2004, punând la dispoziţia tuturor celor interesaţi o lucrare în care să găsească tot ce a fost important în politica monetară a BNR din 1990 până în 2008. Următoarea carte, ce va fi scrisă în aceeaşi manieră, va descrie fazele crizei, de la recesiunea din 2009-2010 până în etapa trecerii către normalizarea vieţii economice.
Citiţi miercuri: “Şi totuşi, cartea din 2009 a guvernatorului BNR nu încalcă reglementările adăugate în 2011 Legii 206/2004”
