MEMENTO. Sub reflectorul “României libere” a ajuns o carte a guvernatorului BNR Mugur Isărescu, publicată în anul 2009: “Contribuţii teoretice şi practice în domeniul politicilor monetare şi bancare”. Ziarul a publicat o anchetă de presă, semnată de Sorin Semeniuc, având ca subiect amintita carte. Guvernatorul Băncii Naţionale este acuzat că a încălcat Legea 206/2004… autoplagiindu-se. Concret: “a preluat aproape integral” pasaje din texte publicate în anii anteriori.
*
* *
Sorin Semeniuc, în “România liberă”, îl acuză pe guvernatorul BNR de încălcare a prevederilor legale ce incriminează autoplagiatul. Aducând, ca dovadă, Legea 206 din 2004. Numai că, deşi Guvernatorul BNR şi-a publicat cartea în anul 2009, deci după apariţia legii, în 2004, variantele acestei legi de dinainte de 2009… nu reglementau autoplagiatul.
Abia în 2011, prin Ordonanţa 28, a fost reglementat autoplagiatul. Textul Ordonanţei a fost integrat în Legea 206/2004. Fapt pe care autorul anchetei din “România liberă” nu l-a sesizat. A văzut varianta recentă a legii, care a menţinut numărul iniţial, 206, şi anul primei apariţii, 2004, a citit articolul privind autoplagiatul şi… i-a făcut un veritabil rechizitoriu guvernatorului BNR. Absolut gratuit. Pentru că legea nu acţionează retroactiv.
În plus, legea invocată are un cadru strict de reglementare: cercetarea ştiinţifică, inovarea, dezvoltarea. Din acest motiv, exclusiv, atât litera, cât şi spiritul legii conduc la ideea că nu poţi să scrii o carte şi să câştigi un proiect din fonduri publice, apoi să republici cartea sub un alt titlu şi s-o prezinţi într-un alt proiect. Sau: nu poţi să realizezi o lucrare pentru care primeşti un grad ştiinţific, şi apoi să republici cartea, cu altă copertă, şi să primeşti un grad ştiinţific superior.
Or, guvernatorul BNR nu aspira la niciun titlu, la niciun grad ştiinţific. A scris o carte de sinteză, în afara sferei reglementate de Legea 206/2004, punând la dispoziţia tuturor celor interesaţi o lucrare în care să găsească tot ce a fost important în politica monetară a BNR din 1990 până în 2008. O afirmă clar, în prefaţă: “Scopul acestei lucrări este să ofer cititorilor, într-o formă unitară, folositoare atât specialiştilor, cât şi publicului larg, un tablou cât mai cuprinzător al evoluţiei economiei şi a sistemului bancar din România în această perioadă, văzut de la Banca Naţională a României”. Şi adaugă: “De ce am precizat că am alcătuit o lucrare de sinteză? (…) Am pornit de la nenumărate lucrări elaborate la BNR în aceşti 20 de ani. Unele sunt personale, lucrări de autor, conferinţe, articole scrise pentru ziare, studii publicate în reviste sau în caiete interne, interviuri. Altele au fost realizate de echipele pe care le-am coordonat; multe sunt rapoarte oficiale la a căror redactare am contribuit – din ele am adunat material pentru zeci de volume. După selecţia lor, supusă şi examenului vremii şi rigorilor unei analize ştiinţifice, totul s-a restrâns.”
Nicio legătură, deci, cu legea 206/2004 şi cu autoplagiatul.
P.S. “România liberă” continuă, astăzi, seria “dezvăluirilor” privind… legăturile cu fosta securitate ale guvernatorului BNR. Şi scriu dezvăluiri în ghilimele, fiindcă nu apar noutăţi. Numai că, de vreo două-trei zile, câteva doamne tinere, şi câţiva domni tineri, posesori de bloguri, s-au grăbit să dezvolte subiectul. Repetând eroarea “României libere”. În loc să se uite în lege, s-au uitat în DEX. Şi au scos de acolo cuvinte cu care să-l facă pe guvernatorul BNR colaborator al fostei securităţi.
Doamnelor, domnilor, E LEGE!
O lege care, de-a lungul mai multor ani, a fost scrisă, apoi declarată neconstituţională de către CCR, pe urmă rescrisă şi iar rescrisă, în mai multe variante. Ce vedem? Că a fi declarat colaborator al fostei securităţi, în sensul legii, şi nu al DEX-ului, nu presupune nicidecum să fi scris simple note informative, ci să fi furnizat informaţii care să pună o persoană sau mai multe în pericol de a-şi pierde libertatea sau viaţa. Or, între ce au găsit autorii textelor la care m-am referit, între “scrierile” guvernatorului, în anii în care lucra la Institutul de Economie Mondială – şi pe care le-au publicat – şi ce prevede legea nu e nicio legătură. Absolut niciuna.
