Impactul crizei financiare globale din 2008 a fost unul fundamental, generator de schimbari radicale in toate domeniile, inclusiv in modul de gindire si de actiune al oamenilor. Imi place sa cred ca si noi, romanii, ne-am inscris pe acest trend atit in gindire si mai ales in actiune.
Domeniul economic si financiar ne pune in fata unor prioritati, provocari, dar si oportunitati imense. O concluzie unanima identifica cel putin doua directii esentiale de actiune: cresterea competitivitatii nationale si consolidarea finantelor publice, ambele deziderate fiind obtinute printr-un efort decisiv si continuu de crestere a investitiilor si a productivitatii. Cresterea economica puternica trebuie sa fie materializata printr-o rata de crestere sustenabila, acompaniata de o majorare a veniturilor si o mai buna distribuire a bogatiei, cu politici care sa mentina echilibrele macroeconomice esentiale si sa integreze constructiv dinamismul ,creativitatea, dar si responsabilitatile intergenerationale (Davos 2017). Este necesar ca acest dinamism economic sa faca parte integranta a unui model de dezvoltare care sa atinga obligatoriu trei tinte: stabilitatea, bunastarea si incluziunea sociala (G-20, 2017).
Am exprimat de mai multe ori opinia ca in aceasta lume marcata de incertitudini, de volatilitati , de vulnerabilitati si provocari putem identifica un proces care continua sa-si puna amprenta: exprimarea si transpunerea in practica a interesului national in toata complexitatea lui : politic, economic, social, financiar, educational. Traim perioada celor doua virfuri ale acestui fenomen ( le-am mentionat recent in mediul public), care vor avea o influenta majora la nivel national si international si anume asa-zisa “Era Trump” si Brexit-ul.
Consider ca in cadrul politicilor la nivel global se incadreaza si masurile post criza, de re-reglementare a pietelor financiare. Acestea dovedesc un pronuntat interes national, incluzind o reorientare a directiilor de actiune catre dezvoltarea fiecarei economii nationale, cu o concentrare a resurselor financiare, economice si umane in interiorul fiecarei tari. Sunt de acord cu opinia ca toate acestea fac parte din procesul deglobalizarii, de readucere a fortelor nationale si a resurselor acestora in interiorul fiecarei tari, cu o concentrare a lor pe activitati economice, financiare, de creare de valoare noua si mai ale de creare de noi locuri de munca.
Lectiile crizei cer in mod obiectiv cresterea rolului public al bancilor centrale, si aici ma refer inclusiv la Banca Nationala a Romaniei. Imi amintesc una din interventiile mele , cand am recomandat o regandire a obiectivelor, a misiunii si rolului BNR ( ZF, 04.01.2013). Mentionam atunci, printre altele: “Rolul si implicarea bancii centrale trebuie sa se intensifice in cadrul eforturilor pe care le are in vedere guvernul in aplicarea politicilor de macrostabilizare si reluare a cresterii economice”. Au fost multe aprecieri pozitive cu privire la pozitia mea, dar au fost si mai multe critici, unele chiar dure.
Este necesar sa plecam de la premisa ca BNR nu este si nu trebuie sa fie o institutie politica sau politizata. Deciziile politice au o mare importanta pentru mersul economiei, pentru consolidarea efectelor pozitive si pentru sustenabilitatea echilibrelor macroeconomice in procesul de evolutie a societatii. BNR nu este chemata sa cenzureze deciziile politice. Aceasta institutie contribuie cu solutii la gasirea celor mai bune forme si cai de implementare si finalizare a deciziilor politice. In fond, in acest mod BNR realizeza efectiv si eficient obiectivele sale. Conlucrarea cu toate institutiile statului, in special cu Guvernul, indiferent de “culoarea sa politica” pentru cresterea efectivitatii si eficientei mixului de politici la nivel national trebuie sa constituie o preocupare permanenta si obligatorie a BNR. In fond noi traim in lumea in care avem pe de o parte bancile centrale independente, iar pe de alta parte guvernele alese democratic. Mediul echilibrat si eficient apare cind intre cele doua parti exista respect mutual: independenta bancii centrale sa fie recunoscuta (cu realizarea permanenta in activitatea acesteia a consensului general, ca obiectivele si rolul unei banci centrale trebuie sa fie canalizate catre realizarea interesului economic national, si sa fie consistente, prin solutiile specifice acesteia, cu politica economica si deciziile guvernului), iar, in contrapondere, bancile centrale sa nu fie percepute ca institutii care suprainfluenteaza guvernele democratice (situatie neadecvata intr-o economie care functioneaza normal).
Conlucrarea dintre aceste doua structuri cheie ale tarii imbraca principalele caracteristici necesare la nivel macroeconomic : sa fie efectiva, eficienta, constructiva, proactiva si cu un inalt respect reciproc. O banca centrala nu trebuie sa foloseasca politica monetara ca instrument de influentare a deciziilor guvernului. In acelasi timp, o banca centrala nu trebuie sa fie folosita ca instrument politic. Sunt de parere ca implicarea bancii centrale cu analize, comentarii si solutii trebuie sa o regasim inainte de luarea unor decizii de catre guvern, si aceasta nu numai prin intermediul mass-media, ci si prin discutii directe si nemijlocite. O data deciziile politice luate, in procesul de implementare si finalizare a acestora banca centrala vine cu politici si instrumente specifice (conventionale si neconventionale) care sa aduca plus valoare deciziilor politice si sa reduca eventualele efectele negative ale acestora cu influente asupra macrostabilitatii. Mai mult, politica monetara nu reprezinta principala si singura politica macroeconomica si nu se substituie reformelor structurale, care trebuie sa fie initiate si finalizate de guvern.
De multe ori politicienii intarzie lansarea unor programe nationale si a unor reforme structurale, lasand loc unei realitati in care politica monetara este perceputa ca “the only game in town”. Sunt de acord ca politicile monetare si de stabilitate financiara bine ancorate in economia reala pot “cumpara timp” pentru guverne pana cind acestea finalizeaza politicile si reformele cerute de etapa in care se afla economia nationala si de interesul national pe termen lung, incluzand aici modelul de crestere economica si politicile sustenabile care sa produca necesarul echilibru social, politic,economic si financiar. In fond, politica monetara poate stimula sau infrina economia reala, insa pe termen scurt. Guvernele sunt cele care pot sau nu sa “aseze” economia pe un trend de crestere sustenabil si permanent, pe termen lung, implementand reforme specifice pietei muncii, reforme economice si sociale.
Realist vorbind, vad insa, pentru perioada imediat urmatoare, mari provocari pentru banca centrala : legate de independenta ei si mai ales de continua asteptare ca o banca centrala poate, prin politicile ei, sa faca economia sa functioneze, sa reduca somajul, sa asigure o crestere puternica si sa mentina stabilitatea preturilor. Exagerarile in acesta directie sunt contraproductive si pot submina credibilitatea bancii centrale si sprijinul public pentru aceasta institutie. In acest sens Guvernatorul Bancii Angliei atragea atentia ca nu trebuie sa producem confuzie intre independenta bancii centrale si omnipotenta ei . “
While carefully circumscribed independence is highly effective in delivering price and financial stability, it cannot deliver lasting prosperity and it cannot solve broader societal challenges“ (Carney, Londra , Conferinta, 28 Sept. 2017) .
In cadrul aceleiasi Conferinte, in legatura cu tema abordata de Guvernatorul Carney , un alt vorbitor si anume Guy Debelle – Viceguvernatorul Bancii Centrale a Australiei (Debelle, 28 Sept. 2017- Londra) mentiona faptul ca o banca centrala este dependenta de decizia politica in legatura cu obiectivele sale transpuse in tinte, in strinsa corelare cu prioritatile si programele stabilite de guvern in fiecare etapa parcursa de economia nationala, dar este independenta in legatura cu politicile si instrumentele folosite de aceasta pentru realizarea obiectivelor si functiilor sale. In procesul de realizare a rolului si obiectivelor sale banca centrala raspunde si prezinta rapoarte in fata politicului:
“So with independence has come the accountability. The accountability is to the politicians and the population at large, not a small group of central banking aficionados, nor the financial markets” (Haldane, 2017). In aceiasi ordine de idei:“the central bank should not be regarded as a front of all wisdom. To do so risks comprising the independence…”(Debelle 2017).
Procesul de transformare prin care trec bancile centrale in directia modernizarii lor scoate in evidenta reforma principala interna si anume schimbarea culturii si a mentalitatii bancherilor centrali.
“The period of financial globalization transformed the academic economist into an active policymaker- as central banker and even as finance minister. The next decade will flush up an altogether different set of characters and institutional mechanisms” (Wolfgang Munchau, F.T. 14.11.2016).
In anii ce urmeaza vom asista la deiferite experimentari, la nivel national si international, a modului cum bancile centrale vor face fata celor trei categorii de provocari (Borio- 2011) : economice ( bancile centrale vor functiona intr-un climat economic ostil), intelectuale ( paradigmele economice au darimat multe din benchmark-urile, modelele economice si analizele bancilor centrale; s-a dovedit ca asigurarea stabilitatii preturilor nu reprezinta o garantie impotriva instabilitatii financiare si macroeconomice ), institutionale ( este necesar ca bancile centrale sa ajusteze setul de politici si instrumente proprii in asa fel incit sa nu fie afectate reputatia si independenta lor). Sa tinem cont de o realitate in continua transformare: traim iuntr-o lume a interactiunii, si asa cum s-a exprimat un cunoscut analist: “We are not living in a world of mathematics. We are living in a world of facts”.
Actiunile celor care iau decizii la nivel national, indiferent de institutia centrala unde activeaza, au scop principal crearea unei societati prospere si inclusive. Construirea unei societati inclusive trebuie sa porneasca de la realizarea unei reforme educationale. Cresterea nivelului de pregatire a capitalului uman, principala resursa a fiecarei tari, reprezinta un factor cheie ce conduce la cresterea productivitatii, a competitivitatii si a diversificarii economiei nationale. Politicile macroeconomice bine conturate si implementate intr-un mix efectiv si eficient conduc la sustenabilitatea cresterii potentiale si aduc beneficii pentru intreaga populatie prin crearea unor locuri de munca mai bune, prin majorarea cistigurilor salariale si prin asigurarea unei calitati inalte a bunurilor produse si a serviciilor prestate. Este necesar sa reamintesc adevarul ca productivitatea ramine provocarea si sursa principala a cresterii economice sustenabile pe termen lung. Cresterea sprijinului public pentru initiativele antreprenoriale si inovatie, definirea sectoarelor cheie productive cu potential mare de crestere, realizarea unei finantari sustenabile a economiei reale din partea bancilor, a pietei de capital si din fonduri publice nationale si europene, reducerea obstacolelor birocratice in calea investitiilor sunt prioritati de conlucrare a guvernului cu celelalte structuri de decizie la nivel macro, inclusiv cu Banca Nationala a Romaniei. Pentru ca procesul de realizare a obiectivelor, ca si procesul de transmisie a politicii monetare a BNR sa se finalizeze efectiv si eficient este necesar ca o crestere economica robusta si sustenabila si crearea de noi locuri de munca sa se reflecte printr-o mai buna si eficienta utilizare a capacitatilor si a factorilor de productie, proces care pe termen lung va crea fenomenul de asteptare a unei presiuni pe salarii si inflatie… ( Draghi, 2017). O crestere economica sanatoasa se produce atunci cind nu sunt afectate alocarile bugetare pentru sursele esentiale de potentare pe termen lung a valorii adaugate din economie si a competitivitatii acesteia si anume sanatate, educatie si protectie sociala.
Analizind strategiile si activitatea bancilor centrale din tarile UE sau la nivel mondial putem identifica principalele functii ale acestora, in legatura cu obiectivele si rolul lor public, cu necesarele “forward looking” si proiectii in viitor:
– Asigurarea stabilitatii monetare
– Stabilitatea financiara , in toate ipostazele acesteia
– Activitatea de reglementare si supraveghere
– Functii in legatura cu aspectele operationale
– Functii in legatura cu infrastructura financiara
– Functii publice
Voi face in continuare cateva referiri la ultima categorie avind in vedere incadrarea bancii centrale in randul institutiilor de interes public, luind in considerare influente ale celorlalte functii (despre care s-a scris si se va scrie tot mai mult) asupra societatii.
a) Promovarea dezvoltarii institutionale si a pietelor financiare. Fac referire la misiunea Eurosistemului ( din care facem parte) asa cum este precizata de Consiliul Guverntorilor BCE: “ to safeguard financial stability and promote European Financial integration” precum si “shall contribute to the smooth conduct of policies pursued by the competent authorities relating to the prudential supervision of credit institutions and the stability of the financial system”. In mare masura acest rol se coreleaza cu cel al guvernului in directia reglementarilor si aranjamentelor institutionale si cu politicile de alocare a resurselor in economie pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare. Implementarea, efectivitatea si transmisia politicii monetare sunt strins legate de deciziile guvernului si de modul de implementare a acestora. Includ aici necesitatea unei mai bune “desenari” a rolului si mai ales o coordonare efectiva a implicarii Ministerului de Finante, a BNR si a ASF in cadrul structurilor si misiunii macroprudentiale, care sa contina decizii si solutii cu aplicabilitate si efecte pe termen lung. Rolul central in cadrul acestor obiective macroprudentiale revine BNR. Banca centrala, nefiind o institutie politica (asa trebuie sa fie si in realitate) are o implicare specifica in managementul economic, configurind o ancora a asteptarilor inflationiste si asigurind o buna baza pentru o crestere economica sustenabila, caracterizata printr-un echilibru intre politicile de sprijinire a productivitatii si politicile de distribuire a veniturilor si avutiei nationale. Independenta bancii centrale si sinergia intre politica macroprudentiala si politica monetara intaresc procesul de implementare a masurilor macroprudentiale pentru eliminarea sau atenuarea la timp a efectelor negative ce pot fi produse de riscurile sistemice. O atentie deosebita trebuie sa se acorde aranjamentelor de guvernanta in cadrul acestor structuri, care sa separe clar implicarea lor in procesul de prevenire a crizelor, si separat in procesul de management al crizelor. In zona de management al crizelor rolul guvernului si al structurilor sale este inevitabil. In zona de prevenire a crizelor, autonomia institutiilor chemate sa ia decizii macroprudentiale este esentiala.
b) Dezvoltarea economica: implicarea bancii centrale are legatura cu decizile si politicile sale prin utilizarea unor instrumente specifice (creditarea bancilor si atragerea de depozite de la acestea, lichiditatea pe piata si tranzactiile repo, reglementari in legatura cu creditarea in economie, interventii in cazul cursului monedei nationale fata de valutele principale,rezolutia bancara etc.). Corelarea activitatii bancii centrale cu actiunile si politicile guvernamentale este esentiala, avind in vedere ca multe din masurile si instrumentele folosite de banca centrala au nevoie de suportul financiar si de creare a cadrului legal din partea guvernului (banca centrala nu are initiativa legislativa). Politicile si intrumentele conventionale si neconventionale ale bancilor centrale au nevoie de o structurare buna. Consider ca banca centrala este chemata sa se implice proactiv in mentinerea initiativelor sectorului financiar in directia finantarii economiei reale. Bancile comerciale si banca centrala au o inalta responsabilitate sociala reflectata, intre altele, si in realizarea unei incluziuni financiare. Situatia economica a Romaniei si tintele pe care le propunem pentru etapele actuale si viitoare, tinte impuse in mod obiectiv si de transformarile fara precedent ce se produc la nivel European si mondial, impun politici ale bancii centrale care sa mentina un echilibru in dinamica intre necesitatea finantarii economiei reale pe de o parte si intarirea sistemului financiar si a stabilitatii acestuia ( punind accent, cu prioritate, pe intarirea si dezvoltarea entitatilor avand capital autohton majoritar). Preocuparile si deciziile tarilor in aceste directii sunt evidente. Amintesc prioritatile actualei administratii americane care doreste, printre altele, mentinerea costului finantarilor la nivel scazut (dobinzi mici), dereglementarea pe pietele financiare si revigorarea economiei nationale. In acest sens a solicitat FED-ului- banca centrala a SUA ( stiu ca o sa apara comentarii cu privire la statutul si rolul acesteia, mult mai largi in comparatie cu cele din Europa) politici si instrumente specifice care sa contribuie la realizarea urmatoarelor tinte nationale: sprijinirea unei cresteri economice mai rapide, scaderea deficitului comercial si crearea de noi locuri de munca – reducerea somajului. Vorbim de prioritatile celei mai puternice economii si de obiectivele bancii sale centrale. Este evident ca intr-un asemenea proces se asuma riscurile intrarii pe un trend de crestere a inflatiei si chiar afectarea, este adevarat intr-o masura mai mica, a stabilitatii financiare. Ce doresc sa subliniez este faptul ca avem un exemplu clar de punere in practica a abilitatilor necesare fiecarui guvern in legatura cu Prioritati si prioritizare. La noi am inceput sa discutam despre posibilitatea unor decizii de modificare a politicilor si instrumentelor BNR utilizate in perioada recentei crize cu o mai mare sau mai mica efectivitate si eficienta. Consider ca nu trebuie sa ne grabim in luarea unor decizii si astfel sa uitam desele greseli sistemice facute de unele banci centrale de-a lungul istoriei recente a crizelor economice si financiare si anume modificarea unor elemente esentiale in politicile monetare si de stabilitate financiara inainte ca economia tarii respective sa-si fi revenit complet din criza si sa se fi asezat pe un trend sustenabil de dezvoltare (vezi si Central Banking, Vol.XXIV, number 3, February 2014). Situatia economiei nationale si asteptarile romanilor impun si la noi prioritati si prioritizare la toate nivelele macro, insa neaparat in stransa corelare intre ele. Si sa nu uitam o regula: o politica sau o masura aplicata in economie, care produce costuri si efecte colaterale negative mai mari decit efectele ei pozitive, trebuie schimbata.
c) Protectia clientilor institutiilor financiare (protectia consumatorilor). Sunt intr-o mica masura de acord cu parerile ca exista institutii abilitate legal sa exercite aceasta functie. Opinez ca o banca centrala are responsabilitatea directa si indirecta in realizarea acestui deziderat public. In fond intreaga activitate de supraveghere, de realizare a stabilitatii financiare si a macrostabilitatii are ca scop final tocmai atingerea etapelor caracterizate printr-un climat economic si financiar stabil, sustenabil, cu efecte benefice asupra bunastarii prezente si viitoare a populatiei, de protejare a veniturilor si acumularilor de avutie la nivel national si individual. Exemplele altor tari pot constitui lectii pentru noi.
d) Consilierea guvernului: cu analize si solutii la problemele economice si financiare, sprijin in structurarea si obtinerea finantarilor la nivel national de pe pietele interne si internationale. In aceasta perioada avem o prioritate : este necesara o intensificare a cooperarii si consultarii intre Presedintie, Parlament, Guvern si BNR cu privire la luarea unei decizii politice in legatura cu perioada/momentul aderarii Romanei la Uniunea Bancara si la Uniunea Pietelor de Capital, si ulterior la Zona Euro. Europa se misca rapid. Avem nevoie sa ramanem cuplati la procesul detransformare a continentului. In acest sens, o decizie poilitica a Romaniei este imperativ necesara deoarece avem de parcurs un drum complex de dezvoltare a economiei, de convergenta, de reforme si ajustari pina la momentul pe care ni-l propunem pentru aderarea la Euro, cu etapele intermediare de aderare mentionate mai sus. Am precizat de mai multe ori ca avem nevoie sa devenim puternici, competitivi intr-o perioada rezonabil de scurta pentru a fi pregatiti si in situatia unei decizii politice la nivel UE de aderare a tuturor tarilor membre la Euro, dar mai ales sa evitam pericolul decuplarii noastre in cazul cind analiza realitatilor economice “va da apa la moara” unei decizii politice a Zonei Euro de aminare pe perioada “nedefinita” a aderarii tarii noastre la moneda unica europeana. Suntem chemati sa derulam in continuare proiectul de tara la care ne-am angajat irevocabil si anume finalizarea integrarii in UE , insa de pe o pozitie de tara puternica si competitiva. Dupa ce decizia politica este luata, BNR si intr-o anumita masura si ASF sunt chemate sa vina cu solutii si programe pentru aspectele tehnice ale aderarii ( Danila, 2015). De ce nu putem avea in banca centrala un consilier economic si financiar institutional ? O astfel de pozitie transparenta ar sprijini cresterea increderii in banca centrala, se va intari independenta acesteia si se va imbunatati realizarea efectiva si eficienta a transmisiei politicilor si deciziilor sale.
e) Educatia financiara. Este una din responsabilitatile cruciale ce revin bancii centrale si intregului sistem financiar. Noile strategii, noile modele de business, insasi existenta acestor institutii sunt strins legate de nivelul de intelegere a fenomenelor si activitatilor financiare de catre populatie si firme. Sa nu uitam ca traim o perioada de criza a increderii in bancile centrale si in bancile comerciale. Ridicarea nivelului educatiei financiare a populatiei si a mediului de afaceri va genera o crestere a increderii acestora in banca centrala si celelalte institutii financiare. S-a scris mult despre educatia financiara si se va mai scrie.
Inchei interventia mea publica cu unele referiri la opinile lui Gillian Tett ( F.T. 11.11.2016), care a vazut in anul 2016 un “ big economic policy inflection point”. Mentioneaza ca “is a deep conviction that governments cannot reignite growth by relying on monetary policy alone. Rather, fiscal and supply side reforms are needed”. Continua cu afirmatia ca istoricii vor ajunge la urmatoarea concluzie : “ the most important inflection point is not about deregulation or tax cuts, instead , the pendulum swing that matters is about the ROLE OF CENTRAL BANKS”. Concluzioneaza ca bancile centrale nu sunt si nu pot ramine “the only game in town” si ca “fiscal and supply side policy is now CENTRE STAGE”.
Vor fi comentarii si critici la cele de mai sus. Ma bucura acest lucru. Mi-e teama, insa, ca vom continua sa ne complacem in analize si argumente “after the fact” si chiar cu pozitii ferme de genul “nu se poate”. Dar uitam ca rolul nostru in societate nu se rezuma la a spune sau chiar in a repeata “nu se poate”, ci suntem chemati sa venim cu initiative si solutii pentru prezentul si viitorul tarii si al nostru.
REFERINTE:
Borio, C. : “ Central banking post-crisis: what compass for uncharted waters” , Central Banking Publications, London, 2011
Danila, N. – “ Fereastra de oportunitati si provocari pentru Romania”, – Editura AOSR, Bucuresti, 2015
Danila, N. – “Care este proiectul de tara al Romaniei in urmatorii 10 ani “- Site AOSR si Hotnews,31 August 2015.
Debelle, G. : “Central Bank Independence in Retrospect”, London 28 Sept 2017 ( address at Bank of England Independence: 20 years on Conference)
Draghi,M. : Speech at the ECB Forum on Central Banking, Sintra, 27 Iunie 2017
Haldane, A. : “A little more conversation, A little less action”- FRB of San Francisco, 31 Martie 2017
Articol aparut si pe http://www.contributors.ro/
