Category

.

Category

Ultima decizie de politică monetară a BNR a determinat multe comentarii, dar simpla inversare a trendului dobânzii dobânzilor care determină costul banilor în România pe diferite pieţe – monetară, interbancară şi cea a serviciilor financiare către populaţie – a demonstrat intenţia multora de a interpreta măsura în cele mai diferite chei.

Cu anticipații adaptive și cu o inflație anuală care în august 2017 era încă sub limita de jos a benzii țintite de BNR, o creștere a ratei dobânzii ar fi mutat inflația și mai jos. În plus, inflația s-a accelerat în octombrie și noiembrie 2017 sub influența unor șocuri temporare preponderent pe partea ofertei, la care politica monetară nu răspunde. Firmele au început să-și schimbe anticipațiile din preponderent adaptive în  preponderent forward-looking abia în 2017 T3.

Acest articol explică de ce în perioada 2015 T3-2017 T2, când economia a primit în fiecare dintre cei trei ani un stimul fiscal foarte puternic prin reducerea TVA și creșterea salariilor, inflația la taxe constante a rămas joasă și relativ stabilă, în timp ce PIB a crescut cu rate înalte. În mod specific, arăt de ce lărgirea deficitului bugetar structural de la 0,3 la sută din PIB potențial în 2015 la 2,2 la sută din PIB potențial în 2016 și la 3,3 la sută din PIB potențial în 2017 nu a dus la apariția unor anticipații inflaționiste mai mari