Într-un articol, publicat relativ recent pe o platformă de informații juridice, se afirmă că limita actuală de garantare a depozitelor bancare în România (stabilită la nivelul de 100.000 de euro pe deponent garantat și pe bancă), precum și sfera de aplicare a protecției depozitelor au un caracter discriminatoriu.  În rândurile următoare voi analiza în ce măsură afirmațiile respective sunt justificate.  

O eventuală creștere a ratelor de impozitare, indiferent de magnitudine, nu ar duce în mod sustenabil la creșterea veniturilor bugetare ca procent din PIB (sau, alternativ, a poverii fiscale, adică a veniturilor din impozite ca procent din PIB), dacă este aplicată înainte ca țara să îndeplinească două condiții:  să atingă un nivel de dezvoltare economică relativ înalt, reflectat prin situarea indicatorului PIB per capita peste o anumită valoare, și să aibă un grad adecvat de aplicare a domniei legii, reflectat prin drepturi de proprietate clare și bine protejate, un grad înalt de integritate a guvernului și o efectivitate înaltă a sistemului judiciar. De asemenea, nu este necesar ca veniturile bugetare ca procent din PIB să fie relativ mari pentru ca o țară să poată satisface cererea de bunuri și servicii publice.

Băncile nu sunt instituții de binefacere, iar faptul că insistă pe respectarea contractelor în relația cu debitorii rău-platnici nu înseamnă nicidecum un comportament imoral. Ar fi imoral dacă ele nu şi-ar respecta obligațiile faţă de deponenți (ale căror depozite trebuie protejate), faţă de debitorii bun-platnici (ale căror eforturi pentru a respecta disciplina contractuală trebuie respectate) şi faţă de acționari, care în cazul băncilor listate la bursă, pot fi chiar mici investitori din rândul publicului (ale căror investiții ar trebui să fie recompensate prin dividende).

Banca Națională a României a contribuit și contribuie la creșterea intermedierii financiare prin asigurarea stabilității prețurilor și a stabilității financiare. Pe acest fundal, companiile nefinanciare își pot planifica dezvoltarea producției pe termen lung, iar instituțiile financiare pot investi în noi tehnologii care le va permite să atingă un număr din ce în ce mai mare de clienți, inclusiv în zona rurală, care este foarte slab bancarizată.  

Toată istoria ideilor, de la Arca lui Noe din Biblie şi până la lebedele negre ale lui Nassim Taleb arată acelaşi lucru: societățile care se pregătesc din timp pentru evenimente improbabile, dar cu consecințe catastrofale, sunt cele care prosperă

De-euroizarea in economia romaneasca este un fenomen pozitiv, ce exprima incredere in crestere in moneda nationala. Aceasta evolutie nu trebuie sa fie erodata de politici economice mai putin reusite, de derapaje bugetare si de cont extern. 

Omul trăiește câteva zile de euforie după ce contractează un credit, iar apoi trăiește zeci de ani cu teamă şi frustrări, accentuate în cazul în care creditul este luat în altă valută decât cea în care îşi încasează salariul

Motto: „Calomniaţi, calomniaţi, ceva tot va rămâne!” (Pierre de Beaumarchais, Bărbierul din Sevilla)

A spune, în spaţiul public, poveşti inventate… li se întâmplă tot mai frecvent unor comunicatori înrobiţi spiritului „epocii post-adevăr”, cum numesc sociologii acest segment de timp în care o parte semnificativă din mass-media a uitat de probarea adevărului; iar verificarea informaţiilor din mai multe surse e floare rară

Se pune întrebarea când vom intra în zona euro, cu exactitate. Răspunsul este: depinde. Depinde de o mulţime de factori. Nu putem oferi certitudini, dar într-un fel, a fi maturi înseamnă a putea să trăiești cu incertitudini.