Am putea să avem? Da!…Dacă am avea și condițiile de afară! Unele cercuri politice susțin că le–am putea avea astăzi. În ciuda realității care ne constrânge. Aflându-ne în sfera economiei, iar economia fiind, din vremea lui Aristotel și până în zilele noastre, știința și arta armonizării dorințelor nesfârșite ale oamenilor cu resursele limitate ce ne dau dureri de cap, problema e… jumătate rezolvată. Cealaltă jumătate, mai grea, mai complexă și mai complicată,cea referitoare la resursele limitate, rămâne nerezolvată. Pentru că resursele băncilor noastre – cele care pot fi antrenate în reducerea dobânzilor- sunt mai limitate decât ale băncilor din țările dezvoltate. Iar învinovățirea publică a Bancii Naționale și a băncilor, care ar manipula ROBOR-ul, nu are niciun alt corespondent în realitate.

Sistemul bancar din România se bucură de “biodiversitate”, în cadrul său conviețuind instituții de credit cu modele bancare și structuri de proprietate diferite. Bănci cu capital de stat și privat, bănci comerciale, bănci cooperatiste, bănci de economii pentru construcții de locuințe oferă servicii mai mult sau mai puțin complexe în cadrul aceleași piețe. Datorită modelelor operaționale specifice, aceste instituții vor fi afectate în mod diferit de recentele reglementări privind taxa pe active, impactul negativ cel mai puternic urmând a fi resimțit de către băncile cooperatiste, bănci mici cu capital privat integral romănesc. Argumentele în favoarea unei revizuiri a prevederilor privind suprataxarea instituțiilor de credit, pentru a se ține cont de situația particulară a băncilor cooperatiste, sunt prezentate în continuare, împreună cu o posibilă soluție.

În zece din ultimii doisprezece ani, băncile din Bulgaria au avut un randament al activelor mai mare decât băncile din România; băncile din Cehia au avut un randament al activelor mai mare în opt din ultimii doisprezece ani, şi nimeni nu s-a gândit să le impoziteze suplimentar.

Leul trebuie sa fie aparat, intarit, pana la adoptarea euro. Iar a  apara leul inseamna sa avem consolidare bugetara (deficit in descrestere si crestere de venituri fiscale), sa controlam deficitele externe, sa avem un sistem financiar solid, sa facem reforme ce maresc competitivitatea economiei.

Pentru că a avut consiliu monetar, Bulgaria a avut deficite de cont curent de aproape două ori mai mari decât România 

Actuala conjunctură în care e atrasă Banca Naţională, nu e normală. Aşa că soluţia e ca BNR să aleagă excepţia şi să probeze că i se aduc acuzaţii false.

În Uniunea Europeană, taxe bancare pe active există, în afară de România, doar în două țări: Polonia și Ungaria. Modelele de impozitare aplicate nu sunt însă identice, diferențele de proiectare ducând la consecințe diferite asupra instituțiilor bancare, dar și asupra bugetelor și economiilor naționale. Articolul de față face o analiză a taxei bancare utilizate în cele două țări, pentru a identifica elemente de bună practică, ce ar putea sta în atenția factorilor de decizie autohtoni

Recenta decizie a guvernului român de a introduce o taxă pe activele instituțiilor bancare a declanșat o amplă dezbatere publică, în cadrul căreia, pentru susținerea anumitor puncte de vedere, se recurge adesea la comparații internaționale. Din păcate, comparațiile respective sunt în multe cazuri incorecte, iar aceasta se datorează unei documentări deficitare sau unor încercări de dezinformare. De aceea, voi prezenta în continuare, sumar, experiența altor țări din Uniunea Europeană (UE) în domeniul impozitării speciale a sectorului financiar, din dorința de a pune suprataxa din România în context european și a facilita o mai bună înțelegere a comparațiilor ce sunt avansate de diverși analiști.

Taxa asupra activelor finaciare nete ale băncilor, a cărei magnitudine variază în funcție de abaterea ratei ROBOR de la referința de 2 la sută introdusă de guvern, va avea ca efect, printre altele, reducerea substsanțială a creditării. Este exact efectul care apare atunci când o economie intră în recesiune. De acest efect se tem toți, de la populație la guvernanți, de la clienți la bănci. Când apare, reducerea creditării încetinește creșterea conomică sau accentuează o recesiune.

Rata de referinta anuntata de MFP este foarte problematica in relatie cu politica monetara, cu stabilitatea financiara. “Inovatii” in politica economica se pot face, dar cu atentie. Iar practicile mai putin bune ale bancilor, inclusiv “optimizari fiscale”, pot fi combatute altfel. Rata de referinta si suprataxa sunt de reexaminat si cai pentru a remedia situatia exista.