În spațiul virtual au fost difuzate recent afirmații ce oferă o imagine distorsionată privind cadrul de garantare a depozitelor bancare din România, de natură a induce confuzie în rândul publicului. Mai mult, Băncii Naționale a României i se atribuie o funcție care nu există. Articolul de față, ce se înscrie în efortul de educație financiară depus de banca centrală, aduce corecțiile și clarificările necesare.

Băncile centrale din întreaga lume se implică puternic în educarea financiară a populației. Articolul de față se înscrie în această tradiție și are în vedere corectarea unei prezentări distorsionate a modului de conducere a politicii monetare de către aceste instituții pe un blog al cărui autor și-a făcut un titlu de glorie că, oricât de complicat ar fi subiectul economic dezbătut, el se adresează publicului său pe înțeles.

În data de 28 ianuarie 2021, Curtea Constituțională a României, cu unanimitate de voturi, a constatat că legea privind protecția consumatorilor împotriva dobânzilor excesive este neconstituțională în ansamblul său. O constatare identică a fost făcută și în martie 2019 în privința unei legi cu același obiect. Ultima decizie a judecătorilor constituționali a fost imediat criticată de cei doi inițiatori[i] ai legii. Sunt criticile întemeiate sau reprezintă doar o încercare de transferare a răspunderii pentru un eșec monumental? În continuare, o scurtă analiză. 

Un articol publicat pe acest blog in urmă cu câteva zile a generat o reacție neasteptată. Despre toate acestea, câteva reflecții în zborul peniței

În cursul anului 2020, Banca Națională a României a redus rata dobânzii de politică monetară în mod gradual, de la 2,50% pe an, la 1,50% pe an; o reducere suplimentară a avut loc pe data de 18 ianuarie 2021, până la 1,25% pe an. Această abordare graduală a generat în spațiul public discuții cu privire la nivelul actual al dobânzii de politică monetară a BNR, la ritmul de scădere și măsura în care acestea sunt adecvate pentru sprijinirea revenirii economiei. Unele opinii s-au conturat însă prin promovarea de cifre distorsionate sau prin comparații nepotrivite cu situația din alte țări. 

Economic vorbind, guvernele de după noiembrie 2019 s-au angajat pe un curs corect.

Un avocat, mai recent mare expert în epidemiologie, își aduce aminte de sectorul bancar și lansează în spațiul public ideea că un număr restrâns de instituții financiare sistemice controlează, prin intermediul Băncii Reglementelor Internaționale (BRI), comportamentul băncilor centrale naționale. Ideea, cu iz de teorie conpiraționistă, nu își găsește însă corespondentul în realitatea faptică, după cum vor arăta rândurile ce urmează.

Este binevenit că instituții publice și private fac eforturi pentru ca cetățenii să dobândească cunoaștere economică și financiară mai bună. Și în școli se promovează educația economică și financiară.

Ne ajunge din urmă inflația sau nu este o întrebare chinuitoare pentru mulți în contextul crizei pandemice. Răspunsul trebuie privit însă, spun specialiştii, prin două lentile. Prima este aceea a analizelor tradiționale ale inflației, pe baza metodologiilor internaționale, însușită de marea majoritate a statelor lumii, cea prin prisma raportărilor statistice. A doua, care își face loc mai pregnant în unele comentarii și analize de început, dar legate de criza pandemiei, este cea a măsurării inflației într-o criză de acest fel, produsă la o sută de ani de la o alta, manifestă în primul sfert al secolului trecut. Preocuparea pentru ce se va întâmpla cu inflația are și ea două dimensiuni, respectiv așteptarea producerii creșterii acesteia și căutarea unei explicații asupra întârzierii manifestării ei, în condițiile în care există factori care să o redinamizeze, poate chiar spectaculos.

 Suntem din fericire în faza incipientă a iradierii postadevărului și, ca atare, suportăm efectele încă firave ale discursului negativ. Dar semnele sunt tot mai clare…