Anul 2020, prin dificultățile lui, a stimulat gândirea economică și modul de acțiune și de guvernare, aducând în prim plan necesitatea a noi abordări, dacă nu direct și imediat în toate cazurile, cu siguranță în perspectivă apropiată ori pe termen lung. Același an ne lasă o moștenire grea, în unele privințe, dacă privim la cheltuielile angajate, modul lor de finanțare și de rambursare a împrumuturilor, dar și benefică, în sensul interpretării ei ca pe un patrimoniu de valori intelectuale și morale, de idei noi (vezi DEX) care pot prinde rădăcini. 

Recenta decizie a băncii centrale americane (Federal Reserve/Fed) de a modifica politica monetară, în sensul de a lăsa inflația să depășească pentru o perioadă ținta de 2 la sută, astfel încât aceasta să compenseze perioada cât inflația s-a situat sub țintă (cu alte cuvinte, urmărind o inflație medie de 2 la sută pe perioade extinse de timp) poate fi privită atât ca o evoluție, cât și ca o revoluție (schimbare de paradigmă)

Privind la știrile care se derulează în țară și străinătate, sentimentul instabilității îți este marcat de neliniștea produsă de contrastul dintre nota optimistă și pesimistă în tratarea aceleiași realități. Fără îndoială că vremurile sunt complicate, pline de provocări, unele din acestea sunt chiar explozive, mai aproape sau mai departe de România. 

Cu ceva timp în urmă, în media socială, o inițiativă a Băncii Naționale a României (BNR) de întărire a stabilității sistemului financiar era prezentată drept un Plan B menit să asigure băncilor menținerea și, eventual, majorarea marjelor lor de profit în dauna economiei naționale. Enormitatea acestor afirmații este demonstrată, atât de termenii inițiativei, cât și de evoluții recente din sistemul financiar european, tot mai multe bănci centrale din țări non-euro semnând acorduri de obținere de lichiditate în euro cu Banca Centrală Europeană, de genul celui încheiat de autoritatea monetară din România și încriminat ca așa-zisul Plan B. Mai multe detalii în continuare.

Chiar dacă o criză pandemică se întâmplă o dată într-o generație, cea prezentă se deosebește de celelalte prin cea mai mare intervenție a guvernelor lumii cunoscută în istorie. 

Criza actuală generată de pandemia Covid-19 a clarificat pentru toată lumea, dacă mai avea cineva dubii, necesitatea unei poziții macroeconomice sustenabile, conturată prin politici contra-ciclice și consolidată de existența unor rezerve care să ofere autorităților resursele și spațiul necesar pentru a interveni eficient în vederea ameliorării efectelor negative generate situațiile de criză ce apar inevitabil.

Avem o criză de sănătate publica, o criză economică și riscăm să aprindem una nouă: o criza a datoriei publice. Punând ultimele știri în context este ca și cum ne jucăm cu chibriturile pe întuneric într-un depozit de benzină. Prin context mă refer la moțiunea de cenzură care ar reduce semnificativ capacitatea Guvernului de a limita o creștere masivă a cheltuielilor publice. Astfel, odată trecută, moțiunea de cenzură ar lua dreptul Guvernului de a da Ordonanțe de Urgență (OuG), iar fără ele la 1 septembrie costurile cu pensiile cresc cu 40%, ceea ce se traduce într-un impact bugetar de 6 miliarde de euro doar în 2021.

Există în mod constant o cerere considerabilă de informații economice din partea publicului, ce dorește, în primul rând, ca acestea să fie corecte. Fenomenul se amplifică în perioade de criză, când apar mulți ce se proclamă specialiști de marcă și fac afirmații care mai de care mai aiurea, unii dintre ei adevărați șarlatani economici. Un recent raport al Băncii Naționale a Poloniei validează, pe deplin, observațiile noastre anterioare privind argumentele greșite promovate insistent de un blogger autohton în mass media românească în legătură cu transmisia politicii monetare. Articolul de față, văzut ca o contribuție la educația financiară a publicului larg, aduce clarificările de rigoare.

Recurgerea la comparații statistice internaționale impune întotdeauna o atenție deosebită, pentru a se obține asigurarea că cifrele sunt comparabile. Un blogger, cu apariții relative frecvente la unele posturi de televiziune, pare să fi ignorat acest principiu și reușește performanța de a utiliza date incorecte în susținerea opiniilor sale[i]. 

În pofida conjuncturii nefavorabile pe care o traversăm, cauzată de dezechilibrele interne accentuate de impactul sever al pandemiei Covid-19, consolidarea drumului României către euro, și implicit comunicarea despre exigențele monedei unice europene, reprezintă o oportunitate, fiind parte a soluției și nu a problemei.