Lucrare coordonată de dl. Prim-viceguvernator Florin Georgescu  şi publicată in revista Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research

Cu 21 de ani în urmă, România trecea printr-o situație deosebit de critică. Rezervele valutare totale nu depășeau o jumătate de miliard de dolari, dar plățile scadente la datoria externă plus deficitul de cont curent prognozat al anului se ridicau la circa 5 miliarde de dolari. Într-un an normal, nu ar fi fost neapărat o mare problemă. Respectând însă proverbul “la omul sărac nici boii nu trag”, piața financiară mondială traversa o criză care a afectat în primul rând țările mai puțin dezvoltate, cu echilibre precare. 

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                              Legile economice, cele obiective, sunt în tandem cu alte legi obiective. Cu legile naturii. Unele sunt veșnice, cele ale naturii, altele au caracter istoric, cele economice.Dar nici pe unele, nici pe altele…nici oamenii si nici instituțiile create de ei nu le pot abroga. Niciun om cu scaun la cap, cu cunoștințe minime despre mersul lucrurilor în lume, nu va gândi că legea gravitației ar putea fi abrogată. 

Riscurile pe care le avem sunt colosale. Doar politici responsabile ne pot scoate la lumină. Lansez un apel către politicieni: nu vă jucați cu focul! Nu aruncați în haos economia națională cu măsuri fantasmagorice!

Recentele discuții, din aprilie 2020, dintre Miniștrii de finanțe au reliefat – din nou – lipsa de solidaritate de care dau dovadă statele europene atunci când se confruntă cu o criză. Fie că vorbim de invadarea Crimeei de către Rusia, de criza refugiaților din Orientul Apropiat, de încălzirea globală sau de pandemia Covid 19, Europa reacționează lent și cu măsuri insuficiente, și acelea smulse cu forcepsul în urma unor negocieri interminabile. Această stare de lucruri nu ar trebui să mulțumească pe nimeni din cadrul electoratelor, dar ea este menținută și chiar amplificată de existența unor linii roșii (restricții auto-impuse), așa cum vom arăta în continuare. 

Pandemia a impus închiderea parțială a economiilor, cu un „efect lacăt”^[1] ce înseamnă un declin al activității fără precedent după al doilea război mondial. Numai în țări est europene, după colapsul sistemului comunist, a avut loc o reducere atât de drastică și subită a activității economice, în 1990 – „recesiunea transformațională” cum a numit-o Janos Kornai, mai lovite fiind țările (între care și România) ce au practicat forme foarte rigide ale sistemului până la finele deceniului nouă.

În aceste zile în care peste efectele pandemiei se suprapun veştile rele despre recesiunile din Zona Euro, de care ne leagă în primul rând fluxurile de exporturi şi de importuri, suntem cu ochii pe PIB. Inclusiv banca centrală – care deşi nu are înscrisă între obiectivele sale creşterea economică prin responsabilităţile ce-i revin în asigurarea stabilităţii preţurilor şi a stabilităţii financiare este implicată activ în dinamica PIB-ului. Dacă, bunăoară, cea mai importantă dintre deciziile cu care BNR a deschis confruntarea cu impactul nociv al pandemiei asupra activităţii economice a fost reducerea dobânzii de politică monetară, primul dintre motive este menţinerea unui nivel optim al lichidităţii în bănci, care mai departe să funcţioneze ca amortizor în calea tendinţelor recesioniste.

Pentru a respecta promisiunea din articolul meu anterior de pe acest blog, revin cu argumente suplimentare pentru a fi cât mai clar pentru cititori de ce replicarea pachetelor de sprijin economic din SUA nu poate fi făcută de multe alte țări, nu numai de România, principalul motiv ținând de problema sustenabilității deficitelor bugetare. Aceste țări nu își permit luxul de a avea deficite publice mari, întrucât moneda lor nu ocupă o poziție specială în tranzacțiile comerciale și financiare internaționale cum este cazul monedei americane.

Pentru Banca Națională, care acumulase atunci cel mai voluminos stoc de aur existent vreodată în România, urgența întâi era să-si adăpostească într-un loc sigur Tezaurul. De la guvern primise asigurări că i se va acorda “orice concurs ar cere”. I-a revenit BNR dreptul de a decide între trei propuneri: 1) transportul Tezaurului într-o țară europeană prietenă; 2) transportul într-o țară neutră din sud; 3) adăpostirea pe teritoriul românesc.