Category

Articol

Category

Șocul pandemiei a îmbrâncit lumea într-o nouă criză severă, sanitară și economică. Chiar dacă peste tot în Europa se intră pe o traiectorie de urcare a activității economice, revenirea va fi anevoioasă, cu mari incertitudini și sechele; multe afaceri sunt puternic lovite și efortul de reparare va dura. Găsim aici explicația pentru care în UE se recurge la un program de redresare de 750 miliarde euro, care s-ar adăuga resurselor prevăzute în cadrul financiar multianual obișnuit. În același timp, măsuri neconvenționale ale băncilor centrale (BCE, Fed, Banca Angliei, Banca Japoniei etc.) au reintrat în atenție prin anvergura lor – fie că avem în vedere achiziții de active financiare (QE), linii de finanțare ultra-ieftine pentru sistemele bancare ce urmăresc impulsionarea creditării.

Un blogger duce de ceva timp în mass-media o campanie de dezinformare în privința activității băncii centrale și a autorităților guvernamentale, prin utilizarea, de informatii incorecte și de tehnici de persuasiune ce favorizează emoționalul în dauna rațiunii. Încercarea sa de influențare a mentalului colectiv pare a se baza pe principiul “opinia mea valorează mai mult decât realitatea obiectivă”. Falsitatea ideilor promovate și tehnicile retorice folosite pot fi ușor demonstrate prin supunerea acestora unei proces de verificare (fact-checking). În absența unei platforme jurnalistice de verificare care să preia această sarcină, în rândurile următoare voi încerca să arăt cum este abuzat adevărul și să decontaminez opiniile blogger-ului de stratagemele discursive folosite, prin luarea în analiza a două texte scrise de acesta referitoare la recentul raport al agenției Standard&Poors (S&P) privind România.

Rețeta e simplă: se iau 50 la sută (sau 75, sau 80 la sută, în funcție de “bucătar”) informații adevărate, imposibil de contestat. Se amestecă cu 50 la sută (sau 25, sau 20 la sută) informații false sau, și mai perfid, informații plauzibile, dar scoase din context. Se servește preparatul cald publicului, care neavând cunoștințe de specialitate, este ușor de manipulat. 

În media socială au apărut unele afirmații aiuritoare care doresc să acrediteze ideea că persoane din banca centrală (și nu numai) au acționat pentru retrogradarea ratingului de credit al României și că acest plan a eșuat. Enormitatea unor astfel de declarații poate fi ușor demontată printr-o lecturare rapidă a ultimului raport al agenției de rating Standard&Poors referitor la țara noastră. În fapt, activitatea băncii centrale, ponderea scăzută a datoriei și evaluarea externă au fost singurele trei criterii de analiză care au îmbunătățit punctajul acordat de agenție și au permis reconfirmarea ratingului de țară. Elementele relevante din raport care demontează realitatea alternativă ce se încearcă a fi promovată în mass-media sunt prezentate mai jos.

România este pe cale să iasă cu bine din prima fază a pandemiei Covid-19, deoarece guvernul a luat o decizie responsabilă: având de ales între salvarea vieților omenești și salvarea economiei, a luat decizia corectă de a da întâietate salvării vieților. Țări care au procedat invers (SUA, Marea Britanie, Brazilia, Suedia și multe altele) au plătit un preț exorbitant în materie de victime omenești. 

Cu 21 de ani în urmă, România trecea printr-o situație deosebit de critică. Rezervele valutare totale nu depășeau o jumătate de miliard de dolari, dar plățile scadente la datoria externă plus deficitul de cont curent prognozat al anului se ridicau la circa 5 miliarde de dolari. Într-un an normal, nu ar fi fost neapărat o mare problemă. Respectând însă proverbul “la omul sărac nici boii nu trag”, piața financiară mondială traversa o criză care a afectat în primul rând țările mai puțin dezvoltate, cu echilibre precare. 

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                              Legile economice, cele obiective, sunt în tandem cu alte legi obiective. Cu legile naturii. Unele sunt veșnice, cele ale naturii, altele au caracter istoric, cele economice.Dar nici pe unele, nici pe altele…nici oamenii si nici instituțiile create de ei nu le pot abroga. Niciun om cu scaun la cap, cu cunoștințe minime despre mersul lucrurilor în lume, nu va gândi că legea gravitației ar putea fi abrogată.