A trecut neobservat – surclasat de stresul Covid 19 – comunicatul Statisticii cu filmul mișcării prețurilor de consum. Un comunicat important! Mai cu seamă că inflația, cu o rată de numai 3,05 la sută pe douăsprezece luni, între 1 martie 2019 si 29 februarie anul curent, tinde acum către dezinflație

Un fenomen definitoriu pentru virtual ultima sută de ani este extinderea influenței statului în toate domeniile. Extrema s-a atins în țările comuniste și fasciste, unde, sub dictatură, toate libertățile au fost alterate. 

În toamna anului trecut, analizam, într-un articol publicat pe acest site, expunerea de motive a propunerii legislative privind protecția consumatorilor împotriva dobânzilor excesive, identificând și demontând un lung șir de afirmații contrare realității. Speram ca efortul respectiv să ducă la corecții binemeritate, dar nimic nu s-a întâmplat! Articolul de față revine cu argumente suplimentare, într-o nouă încercare de a determina repunerea adevărului în dreptul său. Restricțiile de spațiu, ne impun doar tratatea unei singure idei false, și anume aceea că băncile creează fără limite bani.

 România şi-a făcut bancă centrală înaintea Statelor Unite ale Americii şi a multor alte ţări dezvoltate, care nu este deloc întâmplător. Atunci, în ultimele decenii ale veacului al XIX-lea, istoria adunase laolaltă, pe pământul românesc, oameni providenţiali, evenimente cardinale şi fapte de excepţie, configurând astfel o epocă pe cât de luminoasă, pe atât de reverberantă.

Banca Naţională, înfiinţată în anul 1880, a fost autorizată prin lege să emită bilete de bancă cu acoperire în aur. Mai mult, biletele de bancă ale BNR erau convertibile în aur. Se înfăptuise astfel, în secolul al XIX-lea, ceea ce Costin Kiriţescu avea să observe în secolul XX. România avea deja o monedă grea… „o monedă cu care se plăteşte întotdeauna uşor, chiar dacă locul plăţii e la mii de kilometri distanţă de locul emisiunii“. 

Banii noştri, între 1867 şi 1880, erau într-adevăr puţini. Dar nu erau însă puţine ideile bune pe care înaintaşii noştri le aveau despre bani.

Eugeniu Carada a lăsat ţării o bancă centrală modernă şi a format, după propria-i exprimare, „moravuri solide de piaţă comercială“.

În discuția Camerei Deputaților se află un proiect de lege privind protecția consumatorilor față de cesiunile “speculative” de creanțe. Textul are numeroase slăbiciuni, de la definiții neclare și greșeli elementare de tehnică legislativă la soluții juridice de natură a conduce la posibile încălcări ale principiului separației puterilor în stat, toate acestea fiind documentate temeinic de Consiliul legislativ în avizul său.

În primele două părți ale acestui articol am arătat că un compromis acceptabil între dezideratele economice și constrângerile date de resursele limitate ale planetei l-ar constitui o creștere economică modestă combinată cu o plafonare a populației, care în conjuncție cu progresul tehnologic să facă posibilă o creștere a PIB/locuitor.

Mediul de afaceri va trebui să își schimbe radical optica, dinspre maximizarea profitului pe termen scurt și producție masivă de bunuri cu ciclu de viață scurt, înspre producție mai mică de bunuri cu ciclu de viață lung și având drept obiective atât profitul, cât și recuperarea /refolosirea resurselor