Category

Articol

Category

Intr-un al text am argumentat ca AI nu modifica logica economica, nu elimina concurenta, discrepante de venituri si averi intre persoane si grupuri de oameni, intre societati/state (Poate AI schimba logica economica? Hotnews si Contributors, 28 ianuarie, a.c). Ce incearca sa faca politicile publice este de a atenua asemenea discrepante, tensiunile sociale derivate, in interiorul economiilor. Pe plan international opereaza interventii ale organismelor financiare internationale specializate, precum FMI, iar in UE diverse mecanisme de stabilizare si fonduri structurale de coeziune.

O intrebare corelata este daca AI poate preveni crizele financiare, economice. Raspunsul aproape automat este ca nu. Deoarece AI nu schimba logica, rationalitatea economica, iar competitia nu dispare. Altfel spus, ciclurile de afaceri/economice nu dispar, fie ca avem in vedere fluctuatiile de activitate economica pe termen scurt si mediu, sau altele pe termen mai lung, ce sunt generate de ciclurile investitionale si schimbarile tehnologice mari, de ciclurile tehnologice.

În prima sa intervenție publică, noul guvernator al Băncii Italiei tratează într-un mod original problematica euro digital, recurgând la o abordare contrafactuală, și anume, prezentarea posibilelor consecințe macroeconomice ale neadoptării unei monede digitale de bancă centrală (CBDC) în țările ce au trecut la moneda unică europenă. Principalele concluzii ale acestui tip de analiză, ce permite o mai bună reliefare și întelegere a unor aspecte specifice legate de CBDC, utilizând euro digital ca studiu de caz, sunt redate în continuare.

În raportul său din 18 decembrie 2023, Autoritatea Bancară Europeană (ABE) subliniează că o posibilă modificare a limitei actuale de garantare a depozitelor implementată în țările Uniunii Europene va avea un impact redus asupra întăririi stabilității financiare și a protecției deponentilor. Inițiativa va fi însă costisitoare și va spori riscul moral în sistemul bancar. Prin urmare, ABE nu susține o astfel de modificare, dar instituția europeană nu are are rezerve față de extinderea sferei de garantare asupra depozitelor autorităților publice. Detalii, în continuare.

Dezbaterile privind inteligenta artificiala (AI) s-au intensificat mult in anii ultimi. Guvernul Marii Britanii a organizat o conferinta la nivel inalt pe aceasta tema recent. Oficiali de top ai UE si ai SUA au AI intre teme de actiune prioritare. Voci proeminente din Silicon Valley, din companii cu alonja mare, sunt angajate in aceasta dezbatere. In Asia, AI este in atentie centrala. La reuniunea anuala a Academia Europeae de anul trecut si la care am participat, discursul inaugural al profesorului Helga Nowotny si alte prelegeri au avut ca tema AI. Sunt salutate beneficii ale AI, dar exista si ingrijorari privind efecte nocive ale IA, scaparii ei posibile de sub control. Poate IA sa fie reglementata fara a descuraja inovatia? Ar putea AI sa rezolve necorelari intre nevoi si resurse in mod durabil, sa aduca abundenta? Aceasta dezbatere este cu atat mai relevanta in conditiile in care socurile adverse mari din ultimii ani au perturbat viata oamenilor, au produs o criza a ”costului vietii”, cu efecte in evolutii politice. Randurile de mai jos merg in siajul textului meu “Se intoarce stiinta tristetii?” (Hotnews, 19 mai 2022)

Tot mai multe sunt opiniile care ajung la concluzia ca sistemul bancar este solid. Insa in ultima perioada apar semnale care ne invita sa ne ajustam unele opinii in concordanta cu realitatea curenta si de perspectiva . Suntem chemati sa punem o intrebare esentiala : “Care sunt implicatiile si consecintele starii actuale si ale soliditatii sistemului bancar, ale soliditatii sistemului financiar, in cazul functionarii economiei din fiecare tara si cum se configureaza viitorul ?” Inflatia ,care se mentine la cote ridicate , transformarile geopolitice si climatice impun raspunsuri acompaniate de decizii si solutii.

De multe ori în intervențiile mele publice am încercat să explic rațiunea pentru care politicile urmate de BNR sunt cele care sunt și nu altele. Astăzi voi încerca o abordare puțin diferită. Voi începe cu punctul de vedere pe care l-a exprimat un interlocutor pe o rețea de socializare, căruia i-am promis un răspuns cât mai detaliat. Voi începe cu postarea interlocutorului meu: 

În data de 28 iunie 2023, Comisia Europeană a aprobat un pachet legislativ privind moneda unică pentru a asigura un cadru legal pentru o posibilă emitere a monedei euro digitale de către Banca Centrală Europeană (BCE) și pentru a garanta utilizarea în continuare a bancnotelor și monedelor metalice în euro. Detalii despre aceste reglementări, ce sunt de natură a influența viitorul banilor în UE, sunt oferite în continuare.

În urmă cu două cicluri electorale, prin 2015, a început un fel de competiție pentru atragerea alegătorilor, cum altfel, decât prin acordarea unor facilități fiscale. Alegerile din 2016 au trecut, facilitățile au rămas. Mai puțin obișnuit, noul guvern, instalat după alegeri, în anul 2017, a continuat în forță generozitatea fiscală, prin aplicarea complet irațională a așa-zisei teorii «wage-led growth» – o prostie absolut monumentală, care a devenit punctul culminant, momentul rupturii totale a echilibrului bugetar, după care bugetul a mers dintr-o cârpeală într-alta. Până am ajuns, azi, într-o situație deosebit de critică : stocul datoriei publice a trecut de 50 la sută, deficitul din 2023 este de 6 la sută din PIB și crește precum Făt Frumos, PNRR riscă să devină cea mai formidabilă oportunitate – ratată. Remedierea situației nu poate să întârzie, iar magnitudinea problemelor obligă la un ansamblu serios de măsuri.

În ultimele luni opinia publică a identificat o problemă foarte complexă, a cărei soluționare este, oricum, dificilă, dar ea este încă și mai complicată în actualul context politic și economic, intern și internațional: deficitul public. Este foarte bine că tema este dezbătută deja pe toate fețele, atât în zona politicului, cât și în cam toate sferele vieții sociale. Ar exista, astfel, mai multe premise pentru a identifica o soluție mai bună, mai durabilă. Cred însă că ar exista două precondiții în acest scop. Prima este, după părerea mea, identificarea corectă a problemei. Or, aici se pot observa, nu de puține ori, fie ținte false, fie abordări care caută mai degrabă găsirea unui vinovat, un țap ispășitor, decât a unei soluții durabile. În intervenția mea de azi mă voi referi la această primă problemă, urmând ca, în zilele următoare, să mă refer și la cea de-a doua problemă: cum am putea aborda în mod raţional deficitul public.

Datoriile publice sunt considerabil mai mici în Europa centrală și de răsărit, dar unele dintre țările din această regiune nu fac parte din zona euro (apare riscul valutar) și au deficite bugetare mari; este și cazul României, cu un deficit bugetar structural de peste 5% din PIB, poate cel mai înalt din Uniune (deficitul structural este definit în accepție simplă că diferența între veniturile și cheltuielile permanente ale bugetului public –deși nicio componentă a bugetului poate fi considerată veșnic permanentă).