BNR, în politica sa de administrare a rezervelor internaţionale, a considerat utilizarea de depozite pe termen scurt ca modalitate eficientă de păstrare a unui grad relativ ridicat de lichiditate a rezervei de aur. Această metodă a condus la obţinerea de venituri sub formă de dobânzi (încasate în aur sau valută), păstrându-se în acelaşi timp proprietatea asupra activului şi la diminuarea costurilor de depozitare.

BNR – între anii 1999 și 2002, perioada de după 1989 în care au avut loc transferuri de aur – a trimis și scrisori președintelui României, președinților celor două camere ale parlamentului, prim-ministrului, ministerului de Interne, altor organisme ale statului, în care au fost făcute informări pe larg privind transferurile temporare de aur la Banca Angliei. Dacă, după 2002, BNR nu a mai trimis astfel de scrisori, motivul este că nu a mai transferat în străinătate nici un gram de aur…

Unul dintre subiectele aduse în discuție zilele acestea este dimensiunea împrumutului luat de România de la FMI în primăvara lui 2009. Ideea pentru care împrumutul de atunci a fost readus în discuție este aceea că ar fi fost supradimensioant. Ni se spune pe unele blog-uri că motivul vinovat pentru care împrumutul a fost supradimensionat ar fi fost crearea de profit de către BNR, care, în final, să fie, parțial, redistribuit salariaților. Că împrumutul a fost prea mare – ni se spune – poate să-și dea seama oricine, „fără prea multe cunoștințe economice”.

Unii amintesc că BNR a ratat ţinta de inflaţie în ultimii ani. Dar a ignora şocurile externe este nedrept; multe bănci centrale au fost în această situaţie. „Şocul intern” de la jumătatea lui 2015 și scăderea masivă a TVA la alimente sunt de luat în seamă – aşa cum a fost în sens invers şocul creşterii TVA la 24%.

La începutul anilor 2000, băncile centrale europene erau în plin proces de consolidare a independeței funcționale, iar reputația de care se bucurau în asigurarea stabilității sistemului financiar nu făcea decât să le întărească statutul.

Subiectul rezervei de aur este de maximă importanță pentru orice țară. Din nefericire informațiile sunt însă prezentate publicului trunchiat, ceea ce conduce la interpretări tendențioase.

Către serviciul meu, de la Banca Națională, merg în fiecare dimineață pe jos. Și nu există zi în care să nu fiu oprit pe stradă de trecători, unii frământați de necazurile lor cu băncile, alții preocupați de mersul treburilor în finanțe, care vor să primească răspunsuri la întrebări grave despre banii lor, despre banii din bănci și despre banii țării.

Oricare ar fi dimensiunea salariilor sau a veniturilor la BNR, ele sunt conform LEGII. Iar LEGEA e suficient de înțeleaptă pentru a înțelege că în BNR este nevoie de competența echivalentă cu cea existentă la nivel mondial, care nu se poate obține fără venituri adecvate. Mâine se vor folosi aberații pentru a ataca alte instituții, după cum va dicta logica populismului. Propovăduirea disprețului față de argument pe care o face populismul televizat va submina, treptat, toate instituțiile democrației.