Efectele Legii dării în plată asupra Legii obligațiunilor ipotecare sunt expresia cât se poate de concretă a modului nefast în care o lege, aplicată tocmai potrivit scopului pentru care a fost emisă, devine o sursă de hazard moral în domeniul de aplicare al altei legi. La intersecția cu Legea obligațiunilor ipotecare, perspectiva asupra calității normelor cuprinse în proiectul Legii dării în plată se filtrează prin constatarea că a fost ignorată în primul rând cerința constituțională a previzibilității textului de lege.  Prin amploarea efectelor sale asupra întregului sistem al creditării,  Legea dării în plată poate plasa sub semnul impredictibilității și instabilității percepția asupra întregului sistem juridic în care iau naștere astfel de norme.

De câteva luni bune capul de afiș al agendei publice este ținut de legea cu privire la darea în plată adoptată de Parlament într-o primă formă, retransmisă de Președinție în vederea reexaminării si, până la momentul de față, trecută din nou prin Senat. Banca Națională a adoptat o poziție fermă și neunivocă de respingere a legii în forma în care ea a fost adoptată inițial. Subiectul rămâne fierbinte și la ordinea zilei, întrucât procesul legislativ nu s-a încheiat. În legătură cu acest subiect simt nevoia de a-mi exprima un punct de vedere, chiar dacă multe dintre argumente se regăsesc deja demult în spațiul public.

Există mai multe astfel de nevoi pe care le satisface publicarea inflației “fără” TVA. În primul rând, ajută publicul să înțeleagă că deflația indusă de reducerea TVA este temporară

Suntem pe cale să aprobăm legea dării în plată. Sunt convins că va trece și la Camera Deputaților cu vot de 100 la sută, ca și la Senat. O lege care nu trebuia adoptată în nicio formă, niciodată. 

Având în vedere efectele majore ale crizei financiare internaționale în România, îndeosebi pentru cetățenii cu venituri modeste și, concomitent, îndatorați la instituții de credit pentru procurarea locuinței, decidenții politici pot opta pentru susținerea acestei inițiative legislative, însă cu o serie de modificări care au rolul de a orienta sprijinul numai către cetățenii cu credite pentru locuințe, a căror situație financiară a fost sever afectată de criză și care nu mai pot plăti ratele la bănci, excluzându-i pe cei care, din motive subiective, nu mai vor să plătească datoriile la bănci. Forma finală a legii trebuie să asigure menținerea stabilității financiare în România…

Opinia publică din România continuă să fie manipulată în legătură cu Rezoluția Parlamentului European din 8 octombrie 2015 de către unii susținători ai proiectului de lege privind darea în plată. Aceștia afirmă obsesiv incantatoriu că rezoluția respectivă solicită implementarea obligatorie a dării în plată în statele membre ale UE și că proiectul legislativ românesc în cauză vine să răspundă acestei cerințe a legiuitorului european.  În fapt, referitor la aspectele respective, rezoluția Parlamentului European se mărginește doar la a chema Comisia Europeană:  “să împartășească cele mai bune practici privind aplicarea în anumite state membre a <datio in solutum> (n.n. darea in plata) și să evalueze impactul său asupra consumatorilor și firmelor”

Înființarea și funcționarea unui Comitet Național pentru Supraveghere Macroprudențială întărește capacitatea statului român de a face față unei crize financiare. 

Susținătorii proiectului de lege privind darea în plată fac adesea  trimiteri la exemplul american, SUA fiind dată ca exemplu de jurisdicție unde debitorul  poate să-și acopere întreaga datorie ipotecară prin transmiterea către bancă a casei. Altfel spus, în această țară, in cazul creditelor ipotecare, se elimină garanția personală a debitorului, rămânând valabilă doar cea ipotecară. Prezentarea modelului american de piață ipotecară se face însă într-un mod incorect. Contrar informațiilor aduse în dezbaterea publică, în SUA darea în plată nu are caracter universal, iar  debitorii ipotecari aduc  garanții personale, în funcție de tipul de credit obținut.

 Reexaminarea actului normativ privind darea-n plată de către Comisia de Buget-Finanțe a ignorat complet impactul asupra bugetului și finanțelor României, a inovației premieră mondială care legiferează în fapt neplata datoriilor asumate prin contracte anterioare. 

Traim vremuri exceptionale. Sunt date in economia globala ce deconcerteaza.  Sa ne gandim la  dinamica unor variabile cheie ca inflatie, volum de lichiditati/injectii masive de baza monetara, grad de indatorare publica si privata, la masuri de politica monetara neconventionale. Tot mai discutate sunt dobanzile negative practicate de banci centrale (ECB, Danemarca, Elvetia, Suedia, Japonia), fie la facilitatea de depozit, fie la rata principala de politica monetara (ex: in Suedia, unde rata repo a ajuns la -0,5). Intrebarea este legata de motivatie si efecte ale unor asemenea masuri.