PIB-ul este indicatorul cel mai cuprinzator de descriere a activitatii economice. Lui Simon Kuznets, laureat al Premiului Nobel pentru economie (1971), ii datoram cel mai mult aceasta inovatie conceptuala si de masurare. PIB a devenit in timp reper principal de comparatie intre economii nationale. In raport cu acest indicator se fac analize macro si micro, de adancime, in structura. La PIB se raporteaza marimi ca deficit buget, deficit extern (comercial, cont curent), datorie publica, ce pot arata dezechilibre macroeconomice si probleme de sustenabilitate financiara.

Primul semestru din 2022 nu începe bine: coronavirusul este omniprezent, rămășițele războiului rece sunt resuscitate la granițele estice ale Europei, iar în Orientul îndepărtat supremația economică și tehnologică a Chinei răstoarnă definitiv balanța securității. La acestea se adaugă și instabilitatea economiei globale ca o consecință a pandemiei.

Întreaga omenire este confruntată în prezent cu trei mari provocări: clima, biologia și transformarea digitală. Ar trebui să credem că cei peste 7 miliarde de oameni au capacitatea să gestioneze trei crize concomitente, pornind de la bagajul de cunoștințe pe care lumea l-a acumulat în câteva mii de ani. Dar este oare așa? Cele trei dimensiuni ale determinării acțiunilor noastre scot în evidență ridicolul confruntărilor armate de secole, care au sacrificat milioane de oameni fără a lăsa niciun capăt de progres pentru soluții probabile înfruntării amenințărilor comune.

În septembrie 2021, prețurile la energia electrică în România crescuseră cu 24,7 la sută față de nivelul din septembrie 2020, iar prețurile la gaze crescuseră, în același interval, cu 20,6 la sută. În mare măsură, aceste evoluții erau rezultatul dublării, până la nivelul de 63 euro/tonă, a prețului certificatelor de carbon europene, care-i obligă pe emitenții de CO₂ să plătească pentru aceste emisiuni, într-un efort de a reduce emisiile nete de gaze de seră, până în anul 2030, cu 55 la sută față de nivelul din 1990.

Nu există argumente pentru preluarea mecanică, de către autoritățile române, a retoricii utilizate de autoritățile vest-europene pentru a justifica status quo-ul. Dimpotrivă, situația macroeconomică din România se aseamănă mult cu cea din Cehia, Polonia sau Ungaria (dar la noi sunt dezechilibre mai mari), așa încât întârzierea consolidării monetare și fiscale comportă riscuri deosebite

Pandemia a accelerat doua domenii importante: finantarea sustenabila si digitalizarea. Cu atat mai mult avem nevoie de un sistem financiar national puternic acompaniat de o infrastructura de piata solida

Într-o recentă apariție televizată, un fost redactor șef de publicație economică reușește performanța, deloc de invidiat, de a transmite spectatorilor informații eronate în legătură cu rata dobânzii la împrumuturile pe termen lung (10 ani) ale României, ce este utilizată în scopuri de evaluare a convergenței economice. Articolul de față, ce se înscrie în efortul constant de educație financiară al băncii centrale, explică acest concept de dobândă și arată unde anume s-a greșit în comunicarea către public. 

Conform datelor IFC, 40 la sută din totalul IMM-urilor din țările emergente înregistrează anual o nevoie de finanțare neacoperită de aproximativ 5200 miliarde dolari. Din această sumă, aproximativ 800 miliarde de dolari revin IMM-urilor din zona Europei și Asiei centrale. Costul de oportunitate al nerealizării dezvoltării potențiale a IMM-urilor este dat de faptul că ele sunt principalul angajator din orice economie. În România existau aproximativ 1,36 milioane entități economice active (aproape 380 de mii de PFA-uri și 985 de mii de companii) în 2019. Puțin peste 10 la sută dintre companiile nefinanciare (fie ele IMM-uri sau corporații) au apelat la credite bancare în anul 2020 și 2021, majoritatea finanțării lor (peste 60 la sută) provenind din reinvestirea profitului. Băncile comerciale declară că se află în concurență pentru acordarea de credite către 20 la sută dintre companiile nefinanciare, restul neîndeplinind criteriile de capitalizare.

„Să intervină Statul!” se aude tot mai des în spațiul public. „Sunt condiții extraordinare!”, „Să plafoneze Statul prețurile!” răspund alte voci, cu și mai mult entuziasm. Sunt trei evoluții recente care mi-au atras atenția, cu ajutorul cărora putem demonstra ușor, într-o manieră facilă, de ce vocile greșesc, și de ce însăși intervenția etatistă este sursa, și nicidecum soluția, problemelor

Inflaţia în creştere din luna septembrie a ridicat o serie de întrebări despre rolul Băncii Naţionale în temperarea acestei evoluţii. Ce a făcut BNR până acum? De unde vine această presiune inflaţionistă? Şi cum este corelată creşterea de dobândă de politică monetară cu creşterea economică? Întrebările sunt simple şi fireşti. Răspunsurile par însă prea mult ignorate. Aşadar, „a dormit“ BNR?