Câțiva determinanți microeconomici ai Investițiilor Străine Directe în România

Din literatura de specialitate se cunoaște faptul că Investițiile Străine Directe depind de o serie de condiții pe care trebuie să le asigure țara-gazdă: stabilitate politică, predictibilitate fiscală, domnia legii, o forță de muncă educată, infrastructură dezvoltată etc. Mai puțin analizate au fost aspectele microeconomice (profitabilitatea întreprinderilor dintr-o anumită ramură, productivitatea lor, costul lor cu forța de muncă etc.) care pot influența decizia de investire într-un domeniu sau altul.

Spre sfârșitul anului 2025 a apărut o lucrare excelentă intitulată „Oportunități pentru investitorii străini în România”, scrisă de un colectiv de cadre didactice de la Academia de Studii Economice din București, care aduce o bogăție de informații ce așteaptă să fie valorificate de cercetarea economică. De exemplu, avem informații privind profitabilitatea, productivitatea, respectiv costul forței de muncă în 16 ramuri ale economiei naționale. Pe de altă parte, dispunem de stocul total de investiții străine directe (ISD), acumulate până la 31 decembrie 2024, din statisticile Băncii Naționale a României ( a se vedea graficul alăturat). Astfel, putem analiza în ce măsură preferința investitorilor străini pentru o ramură  sau alta din economia românească a fost legată de caracteristicile microeconomice ale ramurii respective.

Înainte de analiză, câteva precizări metodologice:

1. – am eliminat din discuție Agricultura, deoarece ISD în această ramură sunt foarte reduse (circa 1,6 la sută din totalul ISD) și – mai important – deoarece nu am găsit în lucrarea elaborată de ASE un calcul privind profitabilitatea medie a agriculturii. Probabil că un astfel de calcul a fost greu de făcut, în condițiile coexistenței agriculturii de înaltă performanță cu cea de subzistență, a muncii „la negru” cu autoconsumul etc.
2. – am eliminat din discuție și câteva servicii sociale, precum Administrație publică și apărare; Sănătate și asistență socială; Învățământ; Activități de spectacole, culturale și recreative, deoarece acestea sunt, de regulă, de competența statului-gazdă. De altfel, în stocul total de ISD la nivelul anului 2024, aceste activități, cumulate, reprezintă 0,5 la sută din total. Din 16 ramuri economice rămânem astfel cu 11 ramuri, care vor face obiectul analizei noastre.
3. – pentru Intermedierea financiară, lucrarea ASE nu calculează o rată a profitabilității, probabil din cauza că la nivelul sistemului bancar calculul relevant este cel al RoE (return on equity = randamentul capitalului). Vom folosi, așadar,  nivelul RoE din sistemul bancar ca un proxy pentru profitabilitatea din întregul sistem al Intermedierii financiare (care mai cuprinde bursele de valori, pensiile și asigurările).
4. – autorii lucrării ASE calculează o productivitate medie lunară pentru 3 ramuri economice cumulate: Industria extractivă, Producția și furnizarea de energie, respectiv Industria prelucrătoare.
5. – datele privind rata profitabilității, sunt aferente anului 2022, în timp ce datele privind productivitatea lunară și costurile salariale brute sunt aferente anului 2023.

Ținând cont de aceste particularități, am clasificat în tabelul alăturat activitățile economice în funcție de profitabilitate, productivitate și costuri salariale, pe baza datelor din studiul ASE.

Trecând acum la analiza ISD pe ramuri (în ordinea descrescătoare a volumului acestora) constatăm următoarele:

Trecând acum la analiza ISD pe ramuri (în ordinea descrescătoare a volumului acestora) constatăm următoarele:

1. Industria prelucrătoare (28,2 la sută din stocul ISD) înregistrează o rată a profitabilității mediocră (6,9 la sută), o productivitate lunară de asemenea mediocră (15.768 lei/om, în condițiile în care productivitatea medie lunară pe total economie a fost calculată la 14.410 lei/om), iar costurile salariale brute sunt printre cele mai scăzute (6.768 lei/om). Acest fapt ar trebui să constituie un semnal de alarmă, întrucât competitivitatea prin salarii mici nu poate fi o strategie de viitor pentru o țară ca România.

2. Comerțul cu ridicata și cu amănuntul (17,2 la sută din stocul ISD) prezintă următoarele caracteristici: o rată a profitabilității submediocră (5,5 la sută); o productivitate lunară submediocră (12.948 lei/persoană); doar costurile salariale brute mici, de 6.357 lei fiind atractive pentru investitorii străini. Așadar, 45 la sută din ISD venite în România până în 2024 ( în industria prelucrătoare și în comerț ) au avut ca principală atractivitate costurile salariale scăzute. Singurele vești „bune” sunt că aceste costuri salariale scăzute au permis o ținere sub control a ratei șomajului și că ele au pus mai puțină presiune pe angajatori în sensul înlocuirii salariaților cu roboți sau alte forme de automatizare. Dar aceste „atu-uri” sunt pe cale de epuizare.

3. Intermedierile financiare (14,0 la sută din stocul ISD) se caracterizează printr-o profitabilitate bună (16,4 la sută), printr-o productivitate lunară înaltă (35.791 lei/persoană), ceea ce ar permite creșterea mediei salariale (încă mediocră, la 12.543 lei/persoană). Paradoxal, în pofida profitabilității bune, nu prea vedem noi investiții străine în domeniu (poate din cauza altor factori instituționali). Pe de altă parte, automatizarea și concedierea personalului din această ramură nu prea se justifică, cât timp productivitatea este mai mult decât dubla costului salarial.

4. Tranzacțiile imobiliare (10,5 la sută din stocul ISD) întrunesc toate calitățile care să le facă favoritele investitorilor străini: o rată a profitabilității foarte mare (32,4 la sută), o productivitate lunară uriașă (275.378 lei/persoană), date fiind valorile mari tranzacționate, precum și un cost salarial infim (5.714, cel mai mic cu excepția HORECA!!!). Faptul că un salariat primește sub formă de retribuție cam a cincizecea parte din cât tranzacționează pare o nedreptate. Edificator este și faptul că ISD în Tranzacții imobiliare sunt cam cu 50 la sută mai mari decât ISD în Construcții.

În total, cele patru sectoare economice analizate până acum reprezintă mai mult de două treimi din stocul total de investiții străine directe. Celelalte șapte sectoare economice au ponderi mai modeste, după cum urmează:

5. Construcțiile (6,8 la sută din stocul ISD) prezintă o rată a profitabilității bună (12,5 la sută, echivalentul a opt ani pentru recuperarea investiției ), o productivitate lunară submediocră  (12.936 lei/persoană) și un cost salarial scăzut (6.145 lei/persoană), având în vedere ponderea mare a muncii necalificate. Pe de altă parte, anumite specializări din domeniul construcțiilor pot solicita salarii mult mai mari, îndeosebi în condițiile migrației și a dispariției anumitor forme de învățământ profesional.

6. Activitățile profesionale, științifice, tehnice și administrative și serviciile suport (5,9 la sută din stocul ISD) au o rată a profitabilității neașteptat de ridicată (31,9 la sută), în condițiile unei productivități lunare bune (28.852 lei/an) și a unor costuri salariale nu foarte elevate (8.845 lei/om). Ar exista suficiente argumente, atât pentru investitorii străini, cât și pentru statul român, în vederea creșterii semnificative a ISD în această ramură.

7. Industria extractivă (4,9 la sută din stocul ISD) devansează, paradoxal, ca volum al investițiilor străine directe, ramuri mult mai bine cotate, precum Producția și furnizarea de energie, ITC sau Transporturile. Profitabilitatea din această ramură este bună (20 la sută, echivalentul a cinci ani pentru recuperarea investiției), productivitatea este mediocră (14.768 lei/persoană), la fel ca și salariile brute (11.063 lei). Într-un scenariu al integrării europene privind materialele strategice, România poate deveni un jucător notabil, atât prin aportul său de gaze naturale, precum și prin aportul său (potențial) de pământuri rare. Acestea nu vor face altceva decât să crească interesul investitorilor străini în această ramură a economiei.

8. ITC (Tehnologia Informației și comunicații, 4,1 la sută din stocul ISD) surprinde prin ponderea relativ mică a investițiilor străine directe. Cu o profitabilitate medie de numai 12,9 la sută, această ramură ocupă doar locul 7 într-un clasament al profitabilității. Pe de altă parte, productivitatea lunară (50.265 lei/persoană) este a doua cea mai mare, fiind întrecută numai de Tranzacțiile imobiliare. Nici costul salarial lunar nu este exagerat de mare (14.128 lei/persoană), ceea ce arată un potențial mare pentru noi investiții.

9. Producția și furnizarea de energie (4,0 la sută din stocul ISD) a atras un volum surprinzător de mic de investiții străine directe, având în vedere numărul semnificativ de firme străine care activează în domeniu, precum și valorile implicate. Cu o rată a profitabilității peste medie (15,3 la sută), dar cu o productivitate lunară (14.768 lei/persoană) și cu un cost salarial lunar (12.645 lei/persoană) mediocre, ramura are un potențial mult mai mare de a atrage investiții străine. Dar probabil că acestea sunt descurajate de alți factori instituționali, precum instabilitatea fiscală și legislativă, precum și de costurile mari cu înlocuirea și mentenanța infrastructurii.
10. Transporturi și depozitare (1,6 la sută din stocul ISD) reprezintă o altă ramură cu potențialul nevalorificat pe deplin. Rata profitabilității e mediocră (9,2 la sută), dar totuși mai mare decât în Industria prelucrătoare sau în Comerț, două ramuri care atrag majoritatea investițiilor străine. Pe de altă parte, costul salarial brut (7.370 lei/om) se situează la un nivel scăzut.

11. HORECA (Hoteluri și restaurante, 0,9 la sută din stocul ISD) reprezintă, probabil, cea mai mare oportunitate pierdută pentru atragerea de investitori străini. A existat o politică deliberată de a-i ține departe pe aceștia, prin privatizări confuze, prin dezmembrarea de active turistice etc. Astfel, România a ratat posibilitatea de a avea surplus extern (mai mulți bani de la vizitatorii străini decât banii cheltuiți de turiștii români în străinătate), spre deosebire de Bulgaria sau Croația, care au privilegiat turismul ca ramură aducătoare de valută. Cu o rată a profitabilității înaltă (17,8 la sută) și cu salarii brute scandalos de mici (4.293 lei/persoană), această ramură așteaptă încă să își valorifice potențialul prin deschiderea către investitori străini.

În concluzie,  constatăm că interesul investitorilor străini în economia românească este mult mai diversificat pe ramuri decât se consideră de obicei. Unele ramuri, prezentate ca favorite ale investitorilor străini – cum ar fi ITC – sunt de fapt codașe la volumul investițiilor atrase. Mai mult decât atât, profitabilitatea nu pare a fi principalul driver al ISD, după cum o atestă exemplele Industriei prelucrătoare și a Comerțului.

Toate acestea argumente pledează în favoarea unor studii aprofundate privind motivațiile microeconomice avute în vedere de investitorii străini.