Ce este şi din ce se compune balanţa de plăţi?

În perioada ianuarie – aprilie 2015,contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat un deficit de 27 milioane euro, comparativ cu 326 milioane euro în aceeaşi perioadă a anului 2014, pe fondul majorării excedentului balanței veniturilor secundare (cu 456 milioane euro) și al excedentului balanței serviciilor (cu 74 milioane euro). De asemenea, investiţiile directe ale nerezidenţilor în România (date estimate) au însumat 1 164 milioane euro, din care participaţiile la capital (inclusiv profitul net estimat) au înregistrat 199 milioane euro, iar creditele intragrup 965 milioane euro (net).

Dar întrebarea este ce e şi din ce se compune balanţa de plăţi?

Balanţa de plăţi reprezintă sinteza tranzacţiilor economice şi financiare ale României cu restul lumii, pe o perioadă de timp determinată, referitoare la bunuri, servicii, venituri primare, transferuri fără contraprestaţie (donaţii, ajutoare şi altele asemenea), precum şi la creanţe şi obligaţii financiare. Principalele componente ale balanţei de plăţi sunt: contul curent, contul de capital şi contul financia

Cadrul legal naţional: (i) Legea nr. 312/2004 privind statutul BNR – potrivit art. 9 alin. (2), Banca Naţională a României are atribuţia legală de a elabora balanţa de plăţi; (ii) Legea nr. 226/2009 a organizării şi funcţionării statisticii oficiale în România – art.6 (3), art.6 (4) şi art. 6 (5); (iii) Regulamentul nr. 31/2011 privind raportarea de date şi informaţii statistice la Banca Naţională a României.

Cadrul legal internaţional: (i) Regulamentul (UE) 555/2012 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 184/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului privind statisticile comunitare ale balanţei de plăţi, ale comerţului internaţional cu servicii şi ale investiţiilor străine directe, în ceea ce priveşte actualizarea cerinţelor referitoare la date şi a definiţiilor; (ii) Orientările BCE 23/2011 privind cerinţele de raportare statistică ale Băncii Centrale Europene în domeniul statisticilor externe.

Standardul metodologic internaţional pentru elaborarea balanţei de plăţi este asigurat de Manualul FMI Balanţa de plăţi şi poziţia investiţională internaţională, ediţia a-VI-a (BPM6). Pentru a asigura coerenţa între statisticile macroeconomice internaţionale, manualul BPM6 a fost elaborat în concordanţă cu actualizarea definiţiei OCDE benchmark a investiţiilor străine directe (BD4 – 2008), precum şi a Sistemului Conturilor Naţionale (SCN 2008).

Surse de date: (i) cercetări statistice directe pe bază de eşation sau exhaustive; (ii) date colectate indirect, prin intermediul instituţiilor de credit în baza Regulamentului 31/2011 privind raportarea de date şi informaţii statistice la Banca Naţională a României prin formularele „Dispoziţie/Declaraţie de plată externă“, pentru tranzacţiiile clienţilor a căror valoare este egală cu sau mai mare de 50 000 euro sau echivalent la data tranzacţiei; (iii) surse administrative.

I. Contul curent reflectă furnizarea sau achiziţionarea de resurse reale de către economia României către sau de la restul lumii, precum şi tranzacţii unilaterale, fără contraprestaţie economică.

Tranzacţiile înregistrate pe credit exprimă partea din produsul intern al economiei raportoare furnizat altor economii (export de bunuri şi servicii), venituri din utilizarea factorilor de producţie în procesul de producţie desfăşurat în străinătate (venituri din muncă şi venituri din investiţii), precum şi primirea din străinătate a unor resurse reale sau financiare fără contraprestaţie economică.

Tranzacţiile înregistrate pe debit reflectă achiziţia de bunuri şi servicii din străinătate (import), venituri cuvenite nerezidenţilor pentru utilizarea de factori de producţie aparţinând acestora, acordarea de resurse reale sau financiare fără contraprestaţie economică nerezidenţilor.

I.1. Bunuri – reflectă valoarea bunurilor mobile care fac obiectul unui transfer de proprietate între rezidenţi şi nerezidenţi, indiferent dacă bunurile trec sau nu frontiera ţării. Spre deosebire de statistica comerţului internaţional cu bunuri elaborată de INS, întrucât nu are loc schimbul de proprietate asupra bunului, în balanţa de plăţi nu sunt înregistrate bunurile pentru prelucrare în România, respectiv bunurile pentru prelucrare în străinătate.

I.1.1. Mărfuri generale – exportul şi importul de bunuri care fac obiectul unui transfer de proprietate între rezidenţi şi nerezidenţi şi care trec frontiera ţării. Datele sunt exprimate în valori FOB. Importurile FOB se calculează de BNR pe baza coeficientului de transformare CIF/FOB de 1,0430 determinat de INS.

I.1.2. Merchanting – cumpărarea de bunuri de către rezidenţi de la nerezidenţi, urmată de revânzarea bunurilor respective către alţi nerezidenţi, fără ca bunurile să treacă frontiera ţării. Achiziţionarea de bunuri este înregistrată ca export negativ de bunuri. Vânzarea bunurilor este înregistrată ca export pozitiv de bunuri. Diferenţa între preţul de vânzare şi preţul de cumpărare este evidenţiată la poziţia „Merchanting – export net de bunuri“. Tranzacţiile se înregistrează la valoarea de piaţă.

I.2. Servicii – reprezintă rezultatul activităţilor economice care modifică starea unor unităţi consumatoare (persoane fizice, persoane juridice sau bunuri economice) sau care facilitează schimbul de produse sau active financiare.

I.2.1. Servicii de prelucrare a bunurilor aflate în proprietatea terţilor – includ activităţi precum: procesarea, asamblarea, aplicarea etichetelor, împachetarea şi altele asemenea, efectuate de companii care nu sunt proprietarele bunurilor pe care le prelucrează şi reflectă valoarea netă a serviciilor de procesare (aceasta poate include costuri pentru achiziţionarea de materiale de către prestatorul de servicii).

I.2.2. Servicii de întreţinere şi reparaţii – se referă la reparaţii ale bunurilor aparţinând nerezidenţilor, efectuate de rezidenţi sau reparaţii ale bunurilor aparţinând rezidenţilor, efectuate de nerezidenţi. Sunt incluse reparaţiile navelor, aeronavelor şi ale altor echipamente de transport. Nu sunt incluse reparaţii ale construcţiilor şi reparaţii ale echipamentelor IT.

I.2.3. Servicii de transport – se referă la transportul persoanelor şi bunurilor dintr-un loc în altul, precum şi la serviciile auxiliare şi de sprijin conexe. Sunt incluse serviciile poştale şi de curierat şi pot fi clasificate în funcţie de: (i) mijlocul de transport şi de (ii) obiectul transportului (pasageri, mărfuri, altele servicii auxiliare – încărcare, descărcare, depozitare etc.).

I.2.4. Turism / Călătorii – reprezintă contravaloarea serviciilor turistice prestate nerezidenţilor atât pe teritoriul României, cât şi în afara acestuia, respectiv contravaloarea serviciilor turistice prestate cetăţenilor români în afara teritoriului României; este inclus şi turismul de afaceri (cursuri, întâlniri de afaceri, conferinţe, evenimente etc.). Sunt considerate servicii turistice: serviciile de cazare, serviciile de servire a mesei, serviciile de transport local, serviciile de turism cultural, divertisment, organizarea de excursii, bunurile şi serviciile achiziţionate de turişti/călători pe perioada sejurului (ex. suveniruri, servicii de furnizare internet la hotel etc.), serviciile medicale şi serviciile educaţionale care presupun deplasarea clienţilor (pacienţi, cursanţi) din ţara de origine în ţara în care sunt prestate serviciile.

I.2.5. Servicii de construcţii – cuprind valoarea totală a lucrărilor de construcţii realizate pe o perioadă mai scurtă de 1 an. Se înregistrează pe bază brută crearea, renovarea, repararea sau extinderea clădirilor, amenajărilor de natură tehnică sau a altor categorii (inclusiv drumuri, poduri, baraje etc).

I.2.6. Servicii de asigurări şi ale fondurilor de pensii – cuprind servicii de asigurări directe, servicii de reasigurare şi servicii de asigurări auxiliare, servicii furnizate de fondurile de pensii. Sunt evaluate prin comisioanele incluse în totalul primelor şi nu prin valoarea totală a primelor.

I.2.7. Servicii financiare – includ serviciile furnizate de intermediarii financiari, cu excepţia serviciilor de asigurare şi ale fondurilor de pensii. Cuprind atât servicii financiare explicit facturate, cât şi servicii de intermediere financiară măsurate indirect (FISIM).

I.2.8. Taxe pentru utilizarea proprietăţii intelectuale – includ taxele pentru utilizarea drepturilor de proprietate rezultate din cercetare-dezvoltare sau activităţi de marketing (brevete, mărci, procese industriale, inclusiv secrete comerciale şi francize), pecum şi taxele pentru licenţe de reproducere sau distribuţie a proprietăţii intelectuale sau drepturi conexe.

I.2.9. Serviciile de telecomunicaţii, informatice şi informaţionale

Serviciile de telecomunicaţii se referă la transmiterea de sunete, imagini sau alte informaţii, prin telefon, telex, telegrame, cablu, radio, televiziunie, satelit, poştă electronică, fax etc., precum şi serviciile de reţea, teleconferinţă şi de suport tehnic. Sunt incluse, de asemenea, serviciile de telecomunicaţii mobile, de furnizare de servicii pentru nodurile de comunicaţii prin internet şi de acces online, inclusiv furnizarea de acces la internet.

Serviciile informatice cuprind serviciile destinate componentelor hardware şi/sau software şi serviciile de prelucrare a datelor. Sunt incluse şi serviciile de consultanţă pentru hardware şi software şi cele de instalare; serviciile de întreţinere şi reparare a computerelor şi a echipamentelor periferice; serviciile de recuperare în caz de dezastru, furnizarea de consultanţă şi asistenţă privind gestionarea resurselor informatice; analiza, proiectarea şi programarea de sisteme „la cheie” (inclusiv dezvoltarea şi proiectarea de pagini de internet) şi furnizarea de consultanţă tehnică pentru programe de calculator (software); licenţe pentru utilizarea programelor de calculator nepersonalizate; dezvoltarea, producerea, furnizarea şi elaborarea documentaţiei pentru programele de calculator personalizate, inclusiv de sisteme de operare realizate la comandă pentru utilizatori specifici; întreţinerea sistemelor şi alte servicii auxiliare, precum formarea în cadrul activităţilor de consultanţă; serviciile de prelucrare a datelor, cum ar fi introducerea, sortarea şi prelucrarea datelor în sistem time-sharing; serviciile de găzduire a paginilor de internet şi gestionarea echipamentelor informatice.

Serviciile informaţionale cuprind serviciile prestate de agenţiile de ştiri, precum şi alte servicii informaţionale: serviciile privind bazele de date (proiectarea bazelor de date, stocarea şi difuzarea datelor şi a bazelor de date, inclusiv directoare şi liste de distribuire), atât online, cât şi pe suport magnetic, optic sau imprimate, precum şi portalurile de căutare pe internet. De asemenea, includ abonamentele directe individuale la ziare şi periodice, primite prin poştă, transmitere electronică sau alte mijloace; alte servicii de furnizare de conţinut online şi servicii ale bibliotecilor şi arhivelor. Conţinutul descărcat care nu este software (inclus în Servicii informatice) sau audio şi video (inclus în Servicii audiovizuale şi conexe) este inclus în servicii informaţionale.

I.2.10. Alte servicii pentru afaceri – includ servicii de cercetare-dezvoltare, servicii de consultanţă profesională şi managerială, servicii tehnice, servicii comerciale şi alte servicii destinate întreprinderilor.

I.3. Venituri primare – reprezintă veniturile cuvenite pentru contribuţia la procesul de producţie sau pentru furnizarea de active financiare sau din cesionarea resurselor naturale, în relaţia rezident-nerezident.

I.3.1.Remunerarea salariaţilor – reprezintă veniturile obţinute din activităţile prestate pe baza unui angajament de muncă (un raport de tip angajat – angajator), cu durată mai mică de 1 an.

I.3.2.Venituri din investiţii – sunt obţinute din furnizarea/utilizarea de active financiare în relaţia rezident -nerezident. Veniturile din investiţii includ veniturile din participaţii la capital (dividende, profit reinvestit) şi din creanţe (dobânzi). Veniturile din investiţii sunt clasificate după tipul investiţiei: venituri din investiţii directe, venituri din investiţii de portofoliu, venituri din alte investiţii şi venituri din active de rezervă. Pentru definiţiile tipului de investiţie, a se vedea contul financiar.

I.3.3. Alte venituri primare – sunt clasificate în funcţie de sectorul instituţional al economiei raportoare (administraţia publică sau alte sectoare) şi includ impozitele pe producţie şi importuri şi subvenţiile pe producţie şi pe produs.

I.4. Venituri secundare – prezintă transferurile curente dintre rezidenţi şi nerezidenţi. Un transfer este o tranzacţie unilaterală ce corespunde furnizării unui bun, serviciu, activ financiar sau alt activ, atunci când nu există o contraprestaţie economică corespunzătoare. La componenta transferuri curente sunt clasificate toate transferurile care nu sunt considerate transferuri de capital. Transferurile curente sunt clasificate în funcţie de sectorul instituţional care efectuează sau primeşte transferul: administraţia publică sau alte sectoare.

Transferurile curente ale administraţiei publice cuprind impozite pe venit, avere etc., contribuţii sociale, beneficii sociale, cooperare internaţională curentă, transferuri curente diverse şi contribuţia la bugetul UE (calculate pe baza TVA şi VNB).

Transferurile curente ale altor sectoare includ impozite pe venit, avere etc., contribuţii sociale, prestaţii sociale, prime nete de asigurare, despăgubiri din asigurări, transferuri curente diverse (transferuri personale între gospodăriile populaţiei rezidente şi nerezidente din care fac parte şi remiterile lucrătorilor).

II. Contul de capital acoperă achiziţionarea/vânzarea de active nefinanciare neproduse şi transferurile de capital.

II.1. Achiziţionarea/vânzarea de active nefinanciare neproduse

Activele nefinanciare neproduse constau în: resurse naturale, contracte, închirieri şi licenţe şi active comerciale (mărci) şi fondul de comerţ. La această componentă a contului de capital se înregistrează numai achiziţionarea sau vânzarea de astfel de active, nu şi utilizarea lor.

II.2. Transferuri de capital – constau în transferuri de proprietate asupra activelor fixe, transferuri de fonduri legate sau condiţionate de achiziţionarea sau cedarea de active fixe şi anularea, fără compensare acordată în schimb, a pasivelor de către creditori. Transferurile de capital se pot efectua în numerar sau în natură (cum ar fi iertarea de datorie). Distincţia între transferurile curente şi transferurile de capital este reprezentată, în practică, de utilizarea transferului de către ţara destinatară. Transferurile de capital sunt clasificate în funcţie de sectorul instituţional iniţiator sau destinatar al transferului în economia raportoare: administraţia publică sau alte sectoare.

Transferurile de capital includ: (i) impozite pe capital; (ii) transferuri de capital pentru investiţii şi (iii) alte transferuri de capital.

III. Contul financiar înregistrează tranzacţii nete care implică active şi pasive financiare între rezidenţi şi nerezidenţi. Achiziţia netă de active financiare reprezintă diferenţa dintre achiziţia de active şi reducerea de active, iar acumularea netă de pasive se determină ca diferenţă între acumularea de pasive şi reducerea de pasive.

În funcţie de categoria funcţională, tranzacţiile financiare sunt clasificate ca: (i) investiţii directe; (ii) investiţii de portofoliu; (iii) derivate financiare; (iv) alte investiţii şi (v) active de rezervă.

III.1. Investiţiile directe presupun o relaţie investiţională de durată între o entitate rezidentă şi o entitate nerezidentă; de regulă, implică exercitarea de către investitor a unei influenţe manageriale semnificative în întreprinderea în care a investit. Componentele investiţiilor directe sunt: participaţiile la capital, respectiv capitalul social vărsat şi rezervele ce revin unui investitor nerezident care deţine cel puţin 10 la sută din capitalul social subscris al unei întreprinderi rezidente, profitul reinvestit de către acesta, precum şi instrumentele de natura datoriei (ex. credite) dintre acest investitor sau grupul din care face parte acesta şi întreprinderea în care a investit. De asemenea, sunt considerate investiţii directe capitalurile din companiile rezidente asupra cărora investitorul nerezident exercită o influenţă semnificativă pe cale indirectă, şi anume: capitalurile proprii ale asociatelor şi filialelor rezidente ale întreprinderii rezidente în care investitorul nerezident deţine cel puţin 10 la sută din capitalul social subscris.

III.2. Investiţiile de portofoliu includ tranzacţiile care implică titluri de creanţă sau titluri de valoare de tip participaţie, altele decât cele incluse în investiţiile directe sau activele de rezervă. Investiţiile de portofoliu includ titluri de valoare de tip participaţie la capital, acţiuni ale fondurilor de investiţii şi instrumente de natura datoriei, cu excepţia cazului în care sunt clasificate fie ca investiţii directe, fie ca active de rezervă.

III.3. Derivate financiare

Un contract financiar derivat este un instrument financiar aferent unui alt instrument sau unui indicator financiar specific sau unei mărfi de bază specifice care permite tranzacţionarea în mod autonom pe pieţele financiare a unor riscuri financiare specifice (precum riscul ratei dobânzii, riscul valutar, riscul variaţiei valorii participaţiilor şi preţului mărfurilor de bază, riscul de credit etc.). Această categorie este identificată separat de alte categorii deoarece se referă la transferul riscului, nu la furnizarea de fonduri sau alte resurse. Spre deosebire de alte categorii funcţionale, la instrumentele financiare derivate nu se acumulează venituri primare.

III.4. Alte investiţii reprezintă o componentă ce include tranzacţii, altele decât cele incluse la investiţii directe, investiţii de portofoliu, derivate financiare sau active de rezervă.

III.4.1. Participaţii la capital, altele decât cele de natura investiţiei directe şi de portofoliu – reflectă participarea la capitalul anumitor organizaţii internaţionale, precum şi participaţiile sub 10 la sută la capitalul social al cvasisocietăţilor.

III.4.2. Numerar şi depozite – include numerarul în circulaţie şi depozitele. Depozitele sunt contracte standardizate, nenegociabile, oferite în general de societăţi care acceptă depozite, permiţând plasarea şi retragerea ulterioară a unei sume de bani de către creditor.

III.4.3. Împrumuturi – include toate împrumuturile, inclusiv împrumuturile ipotecare, leasingurile financiare şi operaţiuni de tip repo. Toate operaţiunile de tip repo sunt considerate drept împrumuturi colaterale şi nu achiziţii/ vânzări simple de titluri de valoare şi se înregistrează la „Alte investiţii“.

III.4.4. Credite comerciale şi avansuri – reprezintă creanţe financiare rezultate din acordarea directă de credite de către furnizorii de bunuri şi servicii clienţilor acestora şi plăţi în avans pentru activitatea în curs sau care urmează a fi realizată. Creditele comerciale şi avansurile apar atunci când plata bunurilor sau serviciilor nu este efectuată în acelaşi timp cu transferul dreptului de proprietate asupra unui bun sau cu prestarea unui serviciu.

III.4.5. Alocări de drepturi speciale de tragere (DST) de la FMI – se înregistreazăca un pasiv al beneficiarului în cadrul componentei DST la „Alte investiţii“, cu o intrare corespunzătoare la „Active de rezervă“.

III.5. Activele de rezervă – reprezintă acele active externe care sunt disponibile imediat pentru, şi controlate de autorităţile monetare pentru acoperirea necesităţilor de finanţare a balanţei de plăţi, pentru intervenţia pe pieţele valutare pentru gestionarea cursului de schimb şi în alte scopuri conexe (precum menţinerea încrederii în monedă şi în economie sau ca bază pentru creditele externe). Activele de rezervă trebuie să fie active exprimate în monedă străină, să reprezinte creanţe faţă de nerezidenţi şi să existe efectiv.

Rezidenţi

• persoane fizice – cetăţeni români, cetăţeni străini şi apatrizi, cu domiciliul în România atestat cu documente de identitate emise conform legii;
• persoane juridice şi orice alte entităţi cu sediul în România, precum şi persoane fizice, cetăţeni români, cetăţeni străini şi apatrizi cu domiciliul în România, care sunt autorizate şi/sau înregistrate să desfăşoare activităţi economice pe teritoriul României, în mod independent, în condiţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare;
• sucursale, agenţii, reprezentanţe, birouri aparţinând persoanelor juridice străine sau altor entităţi străine, înregistrate şi/sau autorizate să funcţioneze în România;
• ambasade, consulate şi alte reprezentanţe şi misiuni permanente ale României în străinătate.

Nerezidenţi

• persoane fizice – cetăţeni străini, cetăţeni români şi apatrizi, cu domiciliul în străinătate atestat cu documente de identitate emise conform legii;
• persoane juridice şi orice alte entităţi cu sediul în străinătate, precum şi persoane fizice, cetăţeni străini, cetăţeni români şi apatrizi cu domiciliul în străinătate, care sunt autorizate şi/sau înregistrate să desfăşoare activităţi economice în străinătate, în mod independent, în condiţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare;
• sucursale, agenţii, reprezentanţe, birouri şi orice alte entităţi ale persoanelor juridice române sau altor entităţi române, înregistrate şi/sau autorizate să funcţioneze în străinătate;
• ambasade, consulate şi alte reprezentanţe şi misiuni permanente ale altor state în România, precum şi organizaţii internaţionale sau reprezentanţe ale unor astfel de organizaţii care funcţionează în România.