Cum ar fi mai bine pentru public să fie prezentată inflația și prognoza ei? Să fie prezentată numai inflația efectivă[1], adică – dacă ne-am referi numai la vecinătatea foarte apropiată a timpului prezent – deflația indusă de reducerea TVA? Sau să fie prezentată și inflația care ar fi predominat dacă nu se reducea TVA, adică ceea ce numim inflația netă?
Unii economiști cred, ex propriis sensibus, că ar trebui prezentată doar inflația efectivă, deoarece există o singură realitate. Le respect părerea, dar eu cred că trebuie prezentate amândouă „inflațiile”, deoarece există mai multe realități (sau niveluri de realitate).
Pentru a argumenta importanța epistemologică a introducerii nivelurilor de realitate în procesul de cunoaștere, trimit la metoda pe care Platon, în dialogul Phaidon, a numit-o „a doua navigare”. Aceasta intervine atunci când cunoașterea bazată pe simțuri și evidențe materiale nu mai este posibilă. În acest caz, inteligența dezvoltă o strategie de cunoaștere bazată pe postularea unor entități aflate pe niveluri de realitate diferite (având, deci, realități diferite). Între aceste niveluri se stabilesc, prin ipoteze și raționamente, legături explicative, menite să ne ducă mai aproape de „adevărul lucrurilor”. Cu alte cuvinte, „a doua navigare” este bazată „pe raționamente și realități ce pot fi atinse doar cu raționamente” (Reale, 2009, p. 89-90).
Și noi, economiștii, am împrumutat această distincție făcută de Platon între planul fizic și cel epistemologic meta-fizic. În unele cazuri, distincția a dus la dihotomia observabil-neobservabil. Cred că e corect să afirm, pe baza lecturilor mele, că în teoria economică, dihotomia a apărut în 1898, când Wicksell a introdus conceptul de rată naturală a dobânzii. În sensul restrictiv al științei economice, rata naturală este acel nivel la care ar trebui să se situeze rata dobânzii pentru ca inflația să fie stabilă la un anumit nivel dorit.
Această rată a dobânzii este neobservabilă, adică nu există date primare privind rata naturală, produse de anumite entități, din care să se calculeze, prin agregare, fără incertitudine, nivelul său mediu. Din această cauză nu o vom ști cu certitudine vreodată. Ea doar se estimează utilizând tehnici econometrice și judecata. În acest sens, rata naturală a dobânzii este „o realitate ce poate fi atinsă numai cu raționamente”. Simplul fapt că nu este observabilă nu înseamnă că ea nu există sau că nu ar trebui să facem raționamentele necesare pentru a o afla. Fără a o afla, nu am ști unde să stabilim rata dobânzii de politică monetară pentru a stabiliza inflația. Aceleași raționamente sunt valabile și referitor la rata naturală a șomajului, la PIB potențial sau la orice altă variabilă neobservabilă.
Așa stau lucrurile și cu inflația pe perioada de manifestare a unui șoc temporar, cum este șocul deflaționist produs de reducerea TVA[2]. Fiecare om dorește să știe cât este inflația efectivă, adică acea creștere de prețuri care apare când șocul reducerii TVA este prezent. Această informație este necesară pentru a ști în ce măsură sunt afectate veniturile sale de mișcarea prețurilor. Aceasta este o realitate pe care oamenii ar dori să o cunoască.
Dar, în același timp, din motive pe care le voi arăta imediat, oamenii ar dori să cunoască și cealaltă realitate, adică inflația netă (fără influenţă din partea reducerii TVA). La această inflație nu se poate ajunge decât prin raționamente. De ce? Pentru că, atunci când se publică inflația cu TVA redus, nimeni nu va putea ști și inflația cu vechiul TVA, care este neobservabilă. Din acest motiv, impactul scăderii TVA asupra inflaţiei nu poate fi calculat în mod exact, ci doar estimat, adică „atins prin raționament”. Iar această „atingere prin raționament” nu este la îndemâna oricărui cetățean, căci pentru aceasta ar trebui să aibă un model de estimare a inflației. În schimb, BNR, care are atât un astfel de model, cât și sarcina de a asigura stabilitatea pe termen lung a prețurilor, consideră că este de datoria ei să dezvăluie și cealaltă realitate, cea a inflației nete (fără efectele șocului dat de reducerea TVA). De altfel, prezentarea inflației “cu” și “fără” TVA, nu este o practică exclusivă a băncilor centrale, ci și a altor instituții[3]. Ea este impusă de nevoi obiective de cunoaștere.
Există mai multe astfel de nevoi pe care le satisface publicarea inflației “fără” TVA. În primul rând, ajută publicul să înțeleagă că deflația indusă de reducerea TVA este temporară. În al doilea rând, ajută publicul să înțeleagă continuitatea angajamentului BNR de a stabiliza inflația în jurul țintei, în pofida volatilității inflației efective, induse de reducerea TVA. Inflația netă și eventual crescătoare, arată că nu există presiuni ale factorilor fundamentali pentru reducerea viitoare a inflației (cu atât mai puțin pentru deflație), astfel că BNR nu are motive să reducă dobânda în perioada de deflație provocată de reducerea TVA. Într-o astfel de situație, ar trebui să observăm reduceri de prețuri numai în lunile în care are loc reducerea TVA, ulterior, prețurile putând să crească de la lună la lună, sub influența factorilor fundamentali. În sfârșit, având toate aceste elemente dezvăluite de publicarea în paralel a inflației efective și a celei nete, comunicarea dinspre BNR către public și captarea și interpretarea reacțiilor publicului de către BNR vor fi mai eficiente. Această eficiență crescută va ancora anticipațiile cu privire la evoluția viitoare a prețurilor și, astfel, va ajuta la readucerea inflației în banda țintită de BNR, cu costuri minime.
Închei printr-o întrebare pe care, în Phaidon, Socrate i-o adresează lui Simmias atunci când le explică celor prezenți în ce constă metoda celei de-a doua navigări: „Spune-mi, nu acela dintre noi care se străduiește cât mai mult și cât mai exact să înțeleagă ce este în sine fiecare dintre lucrurile pe care le cercetează se apropie cel mai mult de cunoașterea lor?” (Reale, 2009, p.91).
Bibliografie
Reale, Giovanni (2009), „Istoria filosofiei antice: Platon și academia antică (vol.3)”, Galaxia Gutemberg (Traducere din limba italiană de Mihai Sârbu)
Wicksell, Knut (1936), “Interest and Prices: A Study of Causes Regulating the Value of Money” [Original publication date: 1898], translated by R.F. Kahn, Macmillan.
[1] Cea comunicată de Institutul Naţional de Statistică.
[2] La 9 la sută la 1 iunie 2015 pentru alimente, băuturi nealcoolice şi servicii de alimentaţie publică, la 20 la sută la 1 ianuarie 2016 (cotă standard) şi la 19 la sută la 1 ianuarie 2017 (cotă standard).
[3] De exemplu, Regulamentul 119 din 2013 al Comisiei Europene instituie obligativitatea statelor membre de a calcula și transmite Eurostat (care îi și publică), indicii armonizați de preț la o valoare constantă a ratelor de impozitare (adică, în speța abordată de noi, “fără TVA”).
Acest articol este o variantă ușor modificată a articolului cu același titlu publicat pe www.hotnews.ro
