O gazetă judeţeană a publicat, zilele trecute, un articol cu un titlu dintre acelea menite să producă fiori: „Se schimbă banii?! Anunţul făcut de Mugur Isărescu“. Şi cum una e în titlu, alta în articol, nu-i prea greu de înţeles că avem de-a face cu o banală încercare de a atrage cititori prin lansarea unei unde de şoc. Practică frecventă. Şi incorectă, pentru că informarea, dacă nu dobândeşte puterea adevărului, nu mai este informare… ci dezinformare.
Asta în general. În cazul de faţă însă, când în alcătuirea unui titlu-capcană se recurge la sintagma „schimbarea banilor“, ce aminteşte de evenimentele din vara anului 1947, de fapt de forţarea drumului României spre comunism, care a impus o reformă monetară de un dramatism devastator, soldată cu schimbarea obligatorie a banilor populaţiei pe nimic şi sărăcirea întregii ţări, acest tip de „joc“ cu una în titlu, alta în articol este extrem de periculos. Mai cu seamă într-un timp istoric când, de multe ori, lectura unei gazete se reduce la… citirea titlului.
Cât priveşte conţinutul articolului, cititorii sunt informaţi că „România se pregăteşte să renunţe la moneda naţională şi să adopte moneda euro“. Ceea ce este adevărat. Mai departe, este relatat faptul că „Guvernatorul Băncii Naţionale a venit cu ultimele detalii privind pregătirile pentru acest pas“ şi că, totodată, a subliniat că „pregătirile trebuie să fie serioase şi minuţioase, pentru a putea face faţă provocărilor inerente.“ Fără ca articolul să fi surprins, în esenţă, complexitatea problemelor la care s-a referit Guvernatorul BNR.
Dezinformarea, în legătură cu politicile Băncii Naţionale, este o practică frecventă. De fapt, a scrie una în titlu şi alta în articol, desigur intenţionat, este un mod de a continua războiul rece împotriva Băncii Naţionale, după încheierea războiului fierbinte. Am citit, tot zilele trecute, într-o gazetă, că „Analiştii Reuters îi calcă în picioare pe Isărescu şi BNR“. Asta în titlu. Dar informaţia din titlu este susţinută în articol? Nicidecum. Autorul articolului scrie că „principalele valute din Europa Centrală şi de Est se vor aprecia faţă de euro în următorul an, conform unui sondaj al Reuters, deoarece băncile centrale din regiune indică menţinerea unor rate stabile ale dobânzilor.“ Nota Bene: şi dobânda de politică monetară a BNR este o sută la sută stabilă! Adevăr pe care articolul nu-l menţionează.
Mai departe gazeta scrie: „Anul viitor, leul românesc ar urma să se deprecieze uşor, la 4,8 pentru un euro, de la 4,7, conform sondajului realizat în perioada 1-3 iulie în rândul a 34 de analişti“. Dulce verdict al analiştilor Reuters, ce ar putea fi validat ori infirmat de timp, spre deosebire de cel al unui jurnal de la noi, care vede leul „ajuns în prăpastie, anunţând vremuri grele.“ Viziune taxată de Guvernatorul BNR, la conferinţa de presă de săptămâna trecută, ca fiind „mai rău decât o exagerare“.
Mă întorc la gazeta care a interpretat după ureche analiza Reuters, transformând afirmaţia potrivit căreia „leul ar urma să se deprecieze uşor“ în… „leul are cea mai slabă performanţă din cauza politicilor fiscale BNR, în fruntea căreia se află guvernatorul Mugur Isărescu, lipsite de predictibilitate şi a sporirii dezechilibrelor economice“. A pune în cârca BNR… politicile fiscale şi dezechilibrele economice este, indiscutabil, lipsă de profesionalism.
În plus, o analiză solidă arată că în 2019 piaţa valutară continuă să fie stabilă, iar leul nu s-a depreciat. Şi asta pentru că, la BNR, calibrarea ratei dobânzii de politică monetară, la niveluri optime sau cel puţin adecvate, se înscrie pe linia reuşitelor în gestionarea politicii monetare. Adaug, aici, că intervenţiile BNR, cele menite să tempereze tendinţele de depreciere a leului faţă de euro, au un câmp larg de acţiuni: un nivel adecvat al dobânzii de politică monetară; calmarea inflaţiei; dozajul optim al cantităţilor de lei cu care operează băncile, pentru a fi evitate atât surplusul, cât şi deficitul de lichiditate; cotele rezervelor minime obligatorii; şi, nu în ultimul rând, asigurarea unor raporturi corecte bănci – bănci şi bănci – clienţi pe piaţa valutară şi pe cea monetară. Astfel de intervenţii, care de altfel sunt la vedere, s-au produs şi se produc în raport direct cu cerinţele de pe pieţele financiare şi au făcut ca paritatea leu – euro să n-o ia razna.
