Prin natura şi conţinutul documentelor prin care Comisia Naţională îşi propune să-şi finalizeze activitatea, se excede caracterul presupus doar consultativ al Comisiei prin însăşi rolul lor de consensualizare a actorilor politici în jurul unor angajamente de voinţă politică şi de acţiuni concrete care trebuie asumate peste ciclul electoral.
Declaraţia politică de asumare a Calendarului de intrare a României în mecanismul de supraveghere şi de adoptare a monedei euro şi a Planului Naţional de adoptare a monedei euro, se referă doar aparent la aspecte tehnice legate de dezvoltarea economică structurală. În fapt, declaraţia politică trebuie să fie fundamentată pe considerente foarte tari de oportunitate politică şi geopolitică la momentul semnării, dar cu implicaţii pe termen lung. Euro fiind un proiect politic, trebuie să avem în vedere, dincolo de costuri, beneficiul politic rezultat dintr-o cooperare economică mai strânsă între Statele Membre ale Zonei Euro.
Tocmai aceste considerente politice, foarte tari, argumentează în mod esenţial acţiunile concrete, măsurile tehnice şi secvenţialitatea acestora într-o foaie de parcurs obligatorie pentru realizarea obiectivului final, adoptarea monedei euro.
Acţiunile şi secvenţialitatea acestora odată asumate vor reveni în sarcina guvernului şi parlamentului, în principiu entităţi de natură politică. Trebuie de menționat faptul că pentru a realiza condiţiile naţionale sustenabile adoptării euro, aşa cum prevede TFUE, avem constrângeri serioase care trebuie ”relaxate” sau soluţionate într-un timp relativ scurt, dar nici forţat şi nici la limită, pentru a nu se pierde credibilitatea în durabilitatea criteriilor prin care România poate fi acceptată în zona euro. Acest lucru înseamnă că avem nevoie de un calendar strâns de realizare a acţiunilor propuse de grupurile tehnice de lucru şi asumate pentru consensualizare, în paralel cu o abordare profundă, fezabilă, bine orientată către obiectivul final.
Constrângerile sunt tari din două perspective. Prima, din cea a punctului de pornire, de unde avem nevoie, prin legislație şi politici publice economice şi sociale, să ne aliniem matricei de guvernanţă care asigură sustenabilitatea criteriilor de adoptare a monedei unice. A doua perspectivă este cea de acomodare a demersului naţional cu reformele UE, în general şi cu cele ale Uniunii Economice şi Monetare, în special, spre care tindem ca stat membru deplin fără derogare. Acest lucru trebuie să confere lucrărilor Comisie Naţionale un dinamism în lumina realităţilor noastre care trebuie schimbate şi a celor care se întâmplă pe ansamblul UE şi la care suntem parte, călăuzite de o voinţă politică adecvată. Ea poate fi încurajată deexerciţiile realizării criteriilor de convergenţă în anumite limite de până acum, cărora trebuie să li se dea, de data aceasta, ţinta urmărită politic.
Prin natura şi conţinutul documentelor prin care Comisia Naţională îşi propune să-şi finalizeze activitatea, se excede caracterul presupus doar consultativ al Comisiei prin însăşi rolul lor de consensualizare a actorilor politici în jurul unor angajamente de voinţă politică şi de acţiuni concrete care trebuie asumate peste ciclul electoral.
Declaraţia politică de asumare a Calendarului de intrare a României în mecanismul de supraveghere şi de adoptare a monedei euro şi a Planului Naţional de adoptare a monedei euro, se referă doar aparent la aspecte tehnice legate de dezvoltarea economică structurală. În fapt, declaraţia politică trebuie să fie fundamentată pe considerente foarte tari de oportunitate politică şi geopolitică la momentul semnării, dar cu implicaţii pe termen lung. Euro fiind un proiect politic, trebuie să avem în vedere, dincolo de costuri, beneficiul politic rezultat dintr-o cooperare economică mai strânsă între Statele Membre ale Zonei Euro.
Tocmai aceste considerente politice, foarte tari, argumentează în mod esenţial acţiunile concrete, măsurile tehnice şi secvenţialitatea acestora într-o foaie de parcurs obligatorie pentru realizarea obiectivului final, adoptarea monedei euro.
Acţiunile şi secvenţialitatea acestora odată asumate vor reveni în sarcina guvernului şi parlamentului, în principiu entităţi de natură politică. Trebuie de menționat faptul că pentru a realiza condiţiile naţionale sustenabile adoptării euro, aşa cum prevede TFUE, avem constrângeri serioase care trebuie ”relaxate” sau soluţionate într-un timp relativ scurt, dar nici forţat şi nici la limită, pentru a nu se pierde credibilitatea în durabilitatea criteriilor prin care România poate fi acceptată în zona euro. Acest lucru înseamnă că avem nevoie de un calendar strâns de realizare a acţiunilor propuse de grupurile tehnice de lucru şi asumate pentru consensualizare, în paralel cu o abordare profundă, fezabilă, bine orientată către obiectivul final.
Constrângerile sunt tari din două perspective. Prima, din cea a punctului de pornire, de unde avem nevoie, prin legislație şi politici publice economice şi sociale, să ne aliniem matricei de guvernanţă care asigură sustenabilitatea criteriilor de adoptare a monedei unice. A doua perspectivă este cea de acomodare a demersului naţional cu reformele UE, în general şi cu cele ale Uniunii Economice şi Monetare, în special, spre care tindem ca stat membru deplin fără derogare. Acest lucru trebuie să confere lucrărilor Comisie Naţionale un dinamism în lumina realităţilor noastre care trebuie schimbate şi a celor care se întâmplă pe ansamblul UE şi la care suntem parte, călăuzite de o voinţă politică adecvată. Ea poate fi încurajată de exerciţiile realizării criteriilor de convergenţă în anumite limite de până acum, cărora trebuie să li se dea, de data aceasta, ţinta urmărită politic.
