Cu privire la euro, m-am uitat în discursul lui Jean-Claude Juncker de ieri de la Parlamentul European (JEAN-CLAUDE JUNCKER’S State of the Union Address 2017, Brussels, 13 September 2017) după trei expresii: „political union”, „fiscal union” și „all conditions”. Nu am găsit nimic despre primele două, ci doar despre ce-a de-a treia: „All but two of our Member States are required and entitled to join the euro once they fulfil ALL CONDITIONS.” Sublinierea imi aparține.
Ce înseamă asta? Înseamnă că cei care vor să intre în zona euro trebuie să îndeplinească TOATE CONDIȚIILE , care sunt cerute de legi, acorduri și legități economice. Din perspectiva legităților economice – care nu pot fi ocolite fără a plăti un preț dureros de mare – între aceste condiții este și cea care se referă la o atitudine adecvată față de inflația salariilor și a prețurilor. Cei care cred că această atitudine în țări ca România se va schimba în câțiva ani, se înșeală. Iar dacă acest criteriu va fi ignorat, vor apărea probleme serioase de competitivitate.
Se înșeală însă și cei care cred că uniunea monetară intitulată zona euro poate duce la atingerea scopurilor pentru care a fost constituită fără a avea o uniune politică și fiscală. Scopul constituirii unei zone monetare este să reducă costurile de tranzacție la operațiunile comerciale din interiorul uniunii, nu numai prin scăderea costurilor care apar de la folosirea unei singure valute, dar și prin reducerea incertitudinii, creșterea transparenței și intensificarea concurenței. Am făcut o analiză a condițiilor care trebuie îndeplinite în articolul „Slăbiciunile din fundația zonei euro și ce ar trebui să facă România”.
Jean-Claude Juncker mai spune și că „If we want the euro to unite rather than divide our continent, then it should be more than the currency of a select group of countries.” Asta înseamnă că dacă nu se vor îndeplini toate condițiile ca euro să devină moneda unică pentru toate țările Uniunii Europene, cu excepția celor două țări la care s-a referit în primul citat pe care l-am dat mai sus (Danemarca și Marea Britanie), atunci euro mai degrabă va diviza continentul nostru decât îl va uni. Condițiile cerute prin tratate, legi juridice și acorduri pot fi subiect de negociere în măsura în care nu se referă la condiții cerute de legități economice. Astfel, ele aproape că nu contează, economic vorbind, pentru adoptarea euro. Dar condițiile cerute de legitățile economice, ca cea menționată mai sus cu referire la atitudinea față de salarii și prețuri, nu pot fi încălcate, dacă se dorește ca divizarea să nu apară chiar și atunci când toate țările Uniunii Europene, cu excepția celor două, vor fi adoptat euro. Lasând însă la o parte condițiile economice, chiar lipsa uniunii politice și fiscale a actualei zone euro poate fi un factor de divizare.
În concluzie, eforturile trebuie făcute de ambele părți în ambele direcții. Aspiranții la euro trebuie (i) să facă eforturi pentru îndeplinirea condițiilor pentru adoptarea euro și (ii) să genereze voința pentru crearea uniunii politice și fiscale a Uniunii Europene. Cei care au deja euro trebuie (i) să-i ajute pe aspiranți să poată îndeplini condițiile necesare pentru a adopta euro și (ii) să dezvolte, ei înșiși, voința necesară pentru crearea unei uniuni politice și fiscale în Uniunea Europeană. Cu o uniune politică și fiscală va fi mult mai ușor să avem o Uniunea Europeană care să fie, așa cum spune Juncker, și cum dorim și noi, „ancorată” întotdeauna prin trei principii referitoare la „libertatea față de opresiune și dictatură”, la egalitatea dintre membrii săi și la domnia legii.
Juncker nu a vorbit întâmplător de cele trei principii care să „ancoreze Uniunea noastă”. Nu e greu de văzut că dincolo de problemele creării unei zone euro fondată suficient de bine pentru suficient de mulți, apar și probleme referitoare la menținerea Uniunii Europeane în forma compatibilă cu cele trei principii fondatoare la care se referă Juncker. Sau, altfel spus, dacă cele trei criterii sunt cu adevărat sfinte, atunci încălcarea lor este o formă de destrămare a Uniunii Europene. Sunt în Uniunea Europeană state ale căror practici ridică îndoieli serioase privind angajamentul lor față de principiile referitoare la libertate, la egalitatea între statele membre, și la domnia legii.
Junker are trei mesaje pentru acești membri, mesaje care sunt, în același timp, atât excelente sinteze ale marilor probleme ale Uniunii Europene, cât și îndemnuri la trezire și căi practice de acțiune: (a) „Libertatea nu cade din cer. Trebuie luptat pentru ea.”; (b) ”Într-o Uniune de egali nu pot fi cetățeni de categoria a doua…muncitori de categoria a doua…consumatori de categoria a doua.”; și (iii) „Domnia legii nu este opțională în Uniunea Europeană. Este obligatorie.”
Dacă toate aceste principii ar fi crezuri adevărate ale fiecărui stat membru și respectate în practică, nu văd de ce nu s-ar putea trece la crearea uniunii politice și fiscale.
