Economic vorbind, guvernele de după noiembrie 2019 s-au angajat pe un curs corect.
Acum mai bine de un an, pe 30 noiembrie 2019, înainte de a ști cineva ce pandemie urma să apară, am scris un articol publicat pe acest blog în care am propus următoarele măsuri pentru a putea ține sub control deficitul bugetar în perioada 2020-2021 (http://luciancroitoru.ro/2019/11/30/alegerile-din-2020-si-2024-si-nevoia-pnl-de-a-recastiga-caracterul-contraciclic-al-politicii-fiscale/):
(i) „Reducerea procentului cu care ar putea crește nominal pensiile în septembrie 2020, de la 40 la sută cât este prevăzut. Această reducere se poate justifica și prin faptul că, în termeni reali, adică după ce se extrage inflația prognozată pentru anul 2020, o astfel de creștere nu a existat în istoria de după 1989”.
Concret, eu sugerasem reducerea creșterii la 10 la sută;
(ii) „Menținerea pentru o perioadă a facturii cu salariile din sectorul bugetar la nivelului nominal al anului 2019”. Concret, eu propusesem o perioadă de doi ani;
(iii) „O reducere a risipei”;
(iv) „O creștere a colectării” veniturilor bugetare.
Guvernul Orban a reușit să reducă procentul de creștere a pensiilor de la 40 la sută la 14 la sută.
Guvernul Cîțu a luat măsura de a îngheța salariile din sectorul bugetar la nivelul din decembrie 2020.
So far, so good!
Până când aceste măsuri au putut fi în sfârșit adoptate, creând premisele pentru a consolida finanțele publice, BNR și-a făcut datoria în mod înțelept, contribuind la menținerea stabilității economice atunci când aceasta din urmă, din cauza unor măsuri fiscale, a fost pusă în pericol.
În acest fel, unii indicatori care sunt de interes pentru investitori și public în general, și care pot fi influențați de BNR, chiar și atunci când unele măsuri fiscale neadecvate se reflectă negativ asupra lor, au rămas, cu ajutorul BNR, în limitele care au dat încrederea necesară pentru a genera paciența care a acționat până când măsurile de politică fiscală menționate au repus politica fiscală pe un curs normal.
