Indicii de referință bazați pe rata dobânzii – cunoscuți și sub denumirile „rate ale dobânzilor de referință”, „rate de referință” sau „dobânzi de referință” – sunt rate ale dobânzilor actualizate periodic și accesibile publicului. Acestea reprezintă o bază utilă pentru toate tipurile de contracte financiare, precum credite ipotecare, descoperiri de cont și alte tranzacții financiare mai complexe.
Ratele de referință sunt calculate de un organism independent, cel mai adesea pentru a reflecta costul împrumuturilor pe diferite piețe. De exemplu, acestea ar putea reflecta costurile suportate de bănci pentru împrumuturile pe care le contractează unele de la altele sau pentru obținerea de fonduri din alte surse, precum fonduri de pensii, societăți de asigurare și fonduri de piață monetară.
Prin urmare, ratele dobânzilor de referință dețin un rol esențial în sistemul financiar și în cel bancar, precum și în economie în ansamblu. Dar ce anume le face atât de importante? Și din ce motive sunt, în prezent, reformate?
Ratele dobânzilor de referință sunt utilizate pe larg de persoane fizice și organizații la nivelul întregului sistem economic. Băncile le utilizează atunci când acordă împrumuturi clienților persoane fizice sau companii.
O instituție de credit ar putea accepta să împrumute bani unei companii la o rată a dobânzii convenită, stabilită la o anumită rată a dobânzii de referință plus 2%, ceea ce înseamnă că respectiva firmă ar plăti o dobândă cu 2% superioară ratei de referință actuale. Așadar, costul împrumutului crește dacă rata dobânzii de referință se majorează și scade dacă se reduce. În acest caz, rata dobânzii de referință poate constitui o referință fiabilă, independentă și relativ simplă pentru toate părțile implicate.
Companiile, băncile și alte organizații pot utiliza, de asemenea, ratele dobânzilor de referință pentru a evalua poziții bilanțiere; cu alte cuvinte, aceste rate permit unui contabil să calculeze mai ușor care este, în ultimă instanță, valoarea organizațiilor (mai exact, a activelor financiare pe care acestea le dețin).
Ratele dobânzilor de referință sunt utilizate în operațiuni financiare mai complexe, precum emisiunea de titluri de valoare cu dobândă variabilă, opțiuni, contracte forward și swap-uri.
Să ne uităm la un swap pe rata dobânzii: în termeni foarte generali, această operațiune implică două părți ce acceptă să acopere plățile de dobânzi ale celeilalte. În astfel de swap-uri, rata dobânzii de referință poate determina cel puțin una dintre ratele dobânzilor care sunt preschimbate. Aceasta creează transparență pentru toate părțile implicate, oferă un anumit grad de standardizare acordului și, prin urmare, facilitează procesul de negociere.
Alte utilizări ale ratelor dobânzilor de referință includ (fără a se limita la): calcularea penalităților pentru descoperirile de cont aferente conturilor de numerar, calcularea dobânzilor pentru unele depozite ale persoanelor fizice și acordul privind dobânzile la credite ipotecare și împrumuturi pe segmentul de retail.
Ratele dobânzilor de referință pot, totodată, fundamenta activitatea băncilor centrale. BCE, de pildă, se poate face trimitere la ratele dobânzilor de referință în activitatea de menținere a stabilității prețurilor în zona euro.
Dacă o rată a dobânzii de referință reflectă în mod corect ratele la care băncile acordă și contractează împrumuturi, aceasta ne poate ajuta să înțelegem mai bine funcționarea piețelor financiare și disponibilitatea banilor în zona euro. Aceasta poate sta la baza deciziilor de politică monetară: dacă se cunoaște cât de ușor pot băncile să acceseze fonduri, se poate estima rapiditatea cu care băncile respective vor putea transfera fondurile sub formă de împrumuturi companiilor și populației. Și toate acestea se reflectă, în cele din urmă, în nivelul prețurilor.
Iar cunoașterea ratelor actuale ale dobânzilor de referință ne permite să monitorizăm impactul practic al deciziilor noastre de politică monetară. Dacă BCE decide să majoreze sau să reducă ratele dobânzilor putem urmări efectele acestor decizii prin identificarea variațiilor ratelor dobânzilor de referință pentru euro.
Ratele dobânzilor de referință sunt utile atât timp cât sunt considerate fiabile și imparțiale. În mod ideal, acestea ar trebui să fie calculate într-un mod transparent și să fie ușor accesibile publicului. Dacă un contract se bazează pe o rată a dobânzii de referință fiabilă, nicio parte nu poate influența rata convenită a dobânzii. Aceasta înseamnă că o rată sigură a dobânzii de referință poate fi o garanție că valoarea contractului rămâne imparțială și incontestabilă.
Dată fiind importanța economică a ratelor dobânzilor de referință, este esențial ca fiabilitatea lor să fie asigurată prin structuri de guvernanță clare și metodologii transparente.
În acest sens, ratele dobânzilor de referință europene fac, în prezent, obiectul unui proces de reformă semnificativ. O mare parte a acestui proces de reformă este determinată de introducerea Regulamentului UE privind indicii de referință, care a fost publicat în anul 2016 și a intrat în vigoare în luna ianuarie 2018.
În anul 2017, BCE a decis să elaboreze rata dobânzii pe termen scurt la operațiunile în euro (€STR) – o nouă rată a dobânzii de referință care va fi disponibilă de la 2 octombrie 2019 – cu intenția ca aceasta să poată funcționa ca mecanism de sprijin în cazul în care sectorul privat nu reușește să susțină propria rată a dobânzii de referință overnight, EONIA.
În anul 2018, un grup de lucru al sectorului privat privind ratele dobânzilor fără risc a recomandat înlocuirea EONIA cu €STR, luând în considerare feedback-ul din partea pieței. Acest grup de lucru sprijină în prezent piața în tranziția la €STR. BCE asigură secretariatul grupului și participă la acesta în calitate de observator, alături de celelalte instituții fondatoare, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (European Securities and Markets Authority – ESMA), Comisia Europeană și Autoritatea pentru servicii și piețe financiare din Belgia (Financial Services and Markets Authority – FSMA).
€STR este concepută să reflecte suma pe care o bancă trebuie să o plătească atunci când contractează împrumuturi overnight de la diverse contrapartide financiare fără a furniza garanții („împrumuturi negarantate”). Printre contrapartidele respective se numără bănci, fonduri de piață monetară, fonduri de investiții sau fonduri de pensii și alți actori financiari, inclusiv bănci centrale.
Prin urmare, sfera sa de aplicare este mai largă decât cea a EONIA, care vizează numai operațiunile efectuate între bănci. De asemenea, comparativ cu EONIA, datele privind operațiunile efective, utilizate de BCE pentru calcularea €STR, sunt furnizate de un număr mai mare de bănci. Această sferă extinsă de aplicare protejează împotriva manipulării și contribuie la asigurarea faptului că €STR reflectă în mod fiabil prețul la care fondurile sunt împrumutate în regim negarantat la nivelul întregii zone euro.
Precizări
EONIA este actuala rată a dobânzii de referință overnight la operațiunile în euro. Un grup de lucru al sectorului privat privind ratele dobânzilor fără risc a recomandat ca participanții pe piață să înlocuiască progresiv EONIA cu noua rată a dobânzii pe termen scurt la operațiunile în euro (€STR) începând cu data de 2 octombrie 2019. EONIA este calculată de BCE în numele Institutului European pentru Piețele Monetare (European Money Markets Institute – EMMI), o organizație non-profit cu sediul la Bruxelles, de regulă, ca medie ponderată a ratelor dobânzilor la operațiunile de creditare overnight negarantate între bănci. EMMI a indicat că, între data la care €STR devine disponibilă și 3 ianuarie 2022, EONIA va fi calculată ca €STR plus un spread, cu scopul de a oferi pieței timp suficient pentru tranziția la €STR.
EURIBOR este o rată a dobânzii de referință pe piața monetară la operațiuni negarantate, calculată pentru mai multe scadențe (o săptămână și una, trei, șase și douăsprezece luni). Aceasta este administrată de EMMI. Pentru a asigura conformitatea ratei de referință cu Regulamentul UE privind indicii de referință (Benchmark Regulation – BMR), EMMI a clarificat definiția EURIBOR ca rată la care băncile din UE și din Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS) ar putea obține fonduri pe segmentul negarantat al pieței interbancare. EMMI implementează, de asemenea, gradual o nouă metodologie de calcul pentru EURIBOR, așa‑numita „metodologie-hibrid”. Această metodă de calcul utilizează, pe cât posibil, operațiuni efective, recurgând și la aprecierea experților în cazurile în care operațiunile efective nu sunt disponibile.
