Pentru Banca Națională, care acumulase atunci cel mai voluminos stoc de aur existent vreodată în România, urgența întâi era să-si adăpostească într-un loc sigur Tezaurul. De la guvern primise asigurări că i se va acorda “orice concurs ar cere”. I-a revenit BNR dreptul de a decide între trei propuneri: 1) transportul Tezaurului într-o țară europeană prietenă; 2) transportul într-o țară neutră din sud; 3) adăpostirea pe teritoriul românesc.