Balanţa de plăţi reprezintă sinteza tranzacţiilor economice şi financiare ale României cu restul lumii…
Într-o uniune monetară, dezechilibre excesive apar nu numai ca urmare a unor politici economice “iresponsabile”…
Dacă uniunea monetară ar poseda instrumente şi mecanisme de amortizare a şocurilor asimetrice (adică buget comun al euroariei, schemă comună de garantare a depozitelor etc.), convergenţa reală şi-ar pierde din semnificaţie…
Este de notat ca in Romania, “ronizarea” tranzactiilor creste pe fondul scaderii dramatice a inflatiei si a dobanzilor, ceea ce este de salutat si reduce din taria argumentului legat de euroizare…
În criza actuală, spre deosebire de cea din 1929-1933, entitățile financiare too big to fail și nu numai, au fost salvate de guverne, care din acest motiv nu au mai putut iniția proiecte suficiente pentru a crea locuri de muncă. Exact invers comparativ cu Marea Depresie. Astfel, această criză a zdruncinat bazele economiei de piață…
As the Romanian government expanded its Redeem Program, from old cars to old fridges and vacuum cleaners, I wonder if it could not extend it to communist time economics books, to be exchanged to market economy books of economics…
Au loc evenimente ce m-au indemnat sa revin asupra unui text scris acum mai bine de trei ani (“O lume a dobanzilor foarte scazute?”, Opinii BNR (15 febr.,2016) privind cauze pentru care ratele de politica monetara au atins nivele foarte joase, chiar negative, in tari industrializate. Aceste evenimente sunt renuntarea de catre Fed si BCE la “normalizarea” politicii monetare, razboiul comercial in economia mondiala (ca expresie a erodarii regimului international multilateralist) si semne ca situatia economica globala se deterioreaza; ar mai fi de adaugat agonia Brexit-ului, cu efecte nefaste si multe imponderabile. Cum vor fi politicile monetare ale actorilor mari in viitorul imediat si pe termen mai lung? Voi incerca sa schitez cateva raspunsuri revizitand observatii din textul amintit.
