Gadgets
Recurgerea la comparații statistice internaționale impune întotdeauna o atenție deosebită, pentru a se obține asigurarea că cifrele sunt comparabile. Un blogger, cu apariții relative frecvente la unele posturi de televiziune, pare să fi ignorat acest principiu și reușește performanța de a utiliza date incorecte în susținerea opiniilor sale[i].
În pofida conjuncturii nefavorabile pe care o traversăm, cauzată de dezechilibrele interne accentuate de impactul sever al pandemiei Covid-19, consolidarea drumului României către euro, și implicit comunicarea despre exigențele monedei unice europene, reprezintă o oportunitate, fiind parte a soluției și nu a problemei.
Comisia Europeană a publicat recent un ghid privind “Cele mai bune practici în legătură cu măsurile de ajutor oferite consumatorilor și firmelor în contextul crizei Covid-19”. Documentul respectiv reflectă rezultatul a două întâlniri la nivel înalt organizate de instituția europeană cu reprezentanți ai sectorului financiar și cu organizații ale consumatorilor și întreprinderilor în mai și iunie a.c. Principalele prevederi ale ghidului sunt prezentate în continuare.
Ecoul summitului European, pentru adoptarea bugetului multianual si a programului de redresare post-pandemie, nu s-a stins. Însăși suma totală obținută, de 1824 de miliarde de euro, continuă să fie subiect de controverse. Prelungite acum, în toate cele 27 de state membre.
Randurile ce urmeaza au fost scrise cu sentimentul apasarii din cauza mersului epidemiei. Ca sa parafrazam o vorba populara, tara arde si unii fac analize macroeconomice. Dar viata nu merge fara economie si guvernele iau decizii pornind de la evaluari cantitative si alte premize. Cat de mult conteaza cifrele s-a vazut si la ultimul Consiliu European dedicat bugetului UE si Planului de redresare economica.
Una dintre temele ce a ţinut capul de afiş pe agenda summitului Ziarului Financiar – ZF Bankers 2020“ – a fost costul creditării. La „pachet“ cu cerinţa ca Banca Naţională să reducă în continuare rata dobânzii de politică monetară. De altfel, aceste cerinţe sunt prezente în mai toate dezbaterile pe teme economice din spaţiul nostru public. Şi în comentariile criticilor BNR.
Recent
Suprafinancializarea si fragilitatea sistemelor economice reprezinta o tema tot mai discutata. Suprafinancializarea este ilustrata de ponderea finantei/industriei financiare in ansamblul activitatii economice – in SUA de pilda, de la 2-3% din PIB in anii ’50 la 7-8% in PIB intre anii 2007-2008, cu o incredibila participare in profiturile corporatiste. Dar, in ultima instanta, ce conteaza cel mai mult este ceee ce se face cu banii; fiindca una este sa investesti in economia reala si altceva sa faci speculatii pe active financiare. De aici si dezbaterea ”cine creeaza banii”, relatia intre baza monetara (outside money) furnizata de bancile centrale si “’banii interni”(inside money), creati de bancile comerciale. In acest context este de plasat controversa privind sistemul bancar cu rezerve fractionale, care este una veche. Aceasta disputa este de pus in relatie cu observatia, si ea veche, ca sistemul financiar este predispus la crize, la fenomene de panica – “atacuri”(runs)
