Cercul de contestatari ai Bănci Naţionale – ce grupează câţiva parlamen tari şi câţiva exponenţi ai societăţii civile – întreţine de patru ani, fără întrerupere, fluxul de învinuiri aduse guvernatorului BNR şi întregii echipe a acestei instituţii fundamentale a ţării. 

BNR şi-a asumat astfel obligaţia să mobilizeze împotriva inflaţiei nu doar dobânda de politică monetară, ci toate armele şi muniţiile din arsenalul politicii sale monetare. Dacă n-ar fi făcut-o, inflaţia ar fi urcat şi mai mult

În data de 30 noiembrie 2014, în cadrul unei consultări populare, elvețienii cu drept de vot au respins inițiativa “Salvați aurul Elveției”, urmând recomandările Băncii Naționale a Elveției, ale Parlamentului și ale Consiliului Federal. Inițiativa prevedea, printre altele, repatrierea aurului plasat în străinătate și stocarea sa în întregime pe teritoriul național.

Politica monetară va deveni, probabil un amestec de control de agregate monetare (prin utilizarea de măsuri macroprudenţiale – ce sunt un eufemism pentru controlul mişcării capitalului) cu un regim de ţintire a inflaţiei mai pragmatic. Se va recurge în continuare la mijloace ne-ortodoxe la nevoie

În UE se vorbeşte mult despre integrarea pieţelor financiare drept cale de a face Piaţa Unică să funcţioneze mai bine, cale de micşorare a riscurilor; există opinia că astfel s-ar diminua nevoia de integrare fiscală, “partajarea ris­curilor” (risk sharing) fiind prezumată ca asigurându-se prin pieţe de capital. Este o teză devenită un fel de mantră la Bruxelles şi în unele cercuri politice şi de afaceri că CMU ar rupe “legătura fatală” (doom loop) între bilanţuri bancare şi datorii suverane; eu am o viziune mult nuanţată în această privinţă.