Un blogger duce de ceva timp în mass-media o campanie de dezinformare în privința activității băncii centrale și a autorităților guvernamentale, prin utilizarea, de informatii incorecte și de tehnici de persuasiune ce favorizează emoționalul în dauna rațiunii. Încercarea sa de influențare a mentalului colectiv pare a se baza pe principiul “opinia mea valorează mai mult decât realitatea obiectivă”. Falsitatea ideilor promovate și tehnicile retorice folosite pot fi ușor demonstrate prin supunerea acestora unei proces de verificare (fact-checking). În absența unei platforme jurnalistice de verificare care să preia această sarcină, în rândurile următoare voi încerca să arăt cum este abuzat adevărul și să decontaminez opiniile blogger-ului de stratagemele discursive folosite, prin luarea în analiza a două texte scrise de acesta referitoare la recentul raport al agenției Standard&Poors (S&P) privind România.
Fenomenul știrilor false/știrilor falsificate
Termenul de știri false (“fake news”) este folosit intens în perioada recentă, fiind proclamat cuvântul anului de către Oxford Dictionary și Collins Dictionary (în anul 2016 și respectiv 2017). De asemenea, el face obiectul unui număr impresionant de articole, studii, cărți și conferințe. Cum se arată într-un raport recent al Consiliului Europei[i], termenul respectiv este însă vag și ambiguu, fiind utilizat în ultimii ani pentru a descrie un număr de fenomene diferite: știri sub formă de satiră, reclamă, propagandă și dezinformare[ii].
Pentru Wikipedia, știrile false reprezintă un tip de jurnalism de propagandă care constă în răspândirea de informații false difuzate prin media tradiționala sau prin media socială. Ele sunt “scrise sau publicate cu intenția de a induce în eroare în scopul de a deteriora reputația unei agenții, entități sau persoane, precum și pentru câștig financiar sau politic, de multe ori folosind titluri senzaționale, necinstite sau pur și simplu fabricate pentru a crește numărul de cititori, pentru răspândirea în mediul on-line și pentru venituri prin click-uri pe internet”.
Numeroși jurnaliști spanioli prefera conceptul de “știri falsificate” celui de “știri false”. Explicația constă în aceea că știrile false nu reprezintă un fenomen nou, minciuna și campaniile de intoxicare jurnalistică existând de multă vreme. Pentru ziariștii iberici, noțiunea de informații falsificate (noticias falseadas, faked news) surprinde mult mai bine natura informațiilor care au fost falsificate în mod deliberat pentru a fi distribuite prin intermediul unor rețele, cu ajutorul instrumentelor tehnologice ale erei digitale. Acestea fiind zise, să analizăm, în continuare, cele doua texte ale blogger-ului.
Traduttore, traditore?
Dl Radu Soviani, căci el este blogger-ul la care ne referim, ne aduce la cunoștință că:
“S&P apreciază pachetul de 3% din PIB promis pentru trecerea peste efectele crizei COVID drept “cel mai slab din regiune””. [iii]
Câteva ore mai târziu, el afirmă însă altceva:
““cu un pachet de stimul fiscal de aproximativ 3% din PIB, România are unul dintre cele mai slabe pachete din regiune (sublinierea noastra)”[iv].
Această ultimă variantă reprezintă traducerea corectă a celor afirmate de S&P. De ce două texte diferite în legatură cu același subiect? De ce, alba-neagra? Posibil să fie doar o neglijență inițială de traducere, asupra căreia blogger-ul a revenit făcând corecția ce se impunea. Ce ne facem însă dacă ne aflăm în fața unei scăpări a blogger-ului, care a uitat, de la mână până la gură, de afirmațiile anterioare?
Abateri de la formularea originară există și în fraza următoare, citată ca fiind din raportul S&P:
“randamentele cerute la titlurile de stat românești au crescut în 2020 având în vedere instabilitatea politică și fiscală în contextul COVID-19. Și împreună cu creșterea necesarului de finanțare pe termen scurt, valoarea dobânzilor plătite va crește în continuare”.
În realitate, analiștii S&P precizează că randamentele la titlurile de stat au crescut în anul curent:
“…având în vedere instabilitatea politică și fiscală în combinație cu (sublinierea noastră) contextul COVID-19. Și împreună cu creșterea necesarului de finanțare pe termen scurt, valoarea plăților de dobânzi ar putea (n.n. – cuvânt pierdut de blogger) crește în continuare”.
Avem de a face cu o altă exemplificare a faptului că “a traduce înseamnă a trăda”? Am ceva îndoieli. Doar blogger-ul ne poate lămuri în această privință. Textul real din raportul S&P arată ca nivelul mai ridicat al dobânzilor cerute de investitori pentru finanțarea datoriei guvernamentale se explică, atât prin factorul instabilitate politică și fiscală, cât și prin apariția crizei sanitare declanșate de noul coronavirus. Instabilitatea politica și fiscala nu a apărut în contextul COVID-19, cum susține blogger-ul, ea exista independent de pandemie.
În fapt, analiștii S&P au subliniat că politica confruntațională și discursul puternic politizat din România întunecă predictibilitatea politicilor. În ceea ce privește instabilitatea fiscală, raportul S&P arată că “alegerile de politică din anii recenți au slăbit fundațiile unor finanțe publice sustenabile. Din 2018, în ciuda unei cereri private susținute și a unei creșteri inflaționiste a salariilor, România a condus o politică expansionistă, ce a dus la deficite gemene[v] printre cele mai ridicate din piețele suverane emergente majore și care fac România vulnerabilă la potențiale șocuri interne și externe”. De precizat că factorul “Evaluare economică și instituțională” a primit calificativul 4, în timp ce factorul “Evaluare monetară” (ce include regimul valutar și credibilitatea politicii monetare) a primit calificativul 3 (conform unei scale de la 1 la 6, unde 6 este calificativul cel mai slab). Cei trei factori care au primit calificativul 3 (Evaluarea externă, Evaluarea fiscală: povara datoriei și Evaluarea monetară) au fost, în esență, elementele care au permis păstrarea ratingului de țară. În acest context, să notăm, în trecere, că în aparițiile televizate și în articolele sale recente, domnul Soviani tace mâlc în privința aspectelor legate de instabilitatea fiscală și politică, pentru blogger vinovatul de serviciu pentru sabia lui Damocles ce atârnă asupra ratingului de țară fiind banca centrală.
Citate măsluite
Daca în exemplele de mai sus, se poate considera, cu bunăvoință, că analistul a avut probleme tehnice de traducere, căci errare humanum est, în cele ce urmează vom vedea cum acest criteriu nu mai poate fi invocat, date fiind modificările substanțiale aduse afirmațiilor din ultimul raport S&P privind riscul de credit al României.
Dl Soviani atribuie S&P următorul citat:
“am putea reduce rating-ul dacă România înregistrează o factură mai mare a costurilor de împrumut față de ceea ce anticipăm deja”. Și trage concluzia: “Adică dobânzi mai mari”.
În realitate, citatul de mai sus este redactat astfel în comunicatul S&P:
“Am putea reduce ratingul nostru privind România dacă: dezechilibrele fiscale și externe rămân ridicate mai mult decât anticipăm în prezent și absența consolidării fiscale va rezulta într-o datorie publică sau externă mai mare sau într-o factură a costurilor cu dobânzile la o valoare mai mare decât previzionăm în prezent”.
Prin urmare, textul S&P este mult mai amplu și mult mai nuanțat. Dl Soviani elimină în fraza sa tocmai cuvintele cheie care se referă la consolidarea fiscală, altfel spus politicile guvernamentale orientate spre reducerea deficitelor fiscale și a acumulării de datorie publică. De asemenea, trebuie spus că factura costurilor cu dobânzile este produsul a doi factori: nivelul ratei dobânzii și suma împrumuturilor făcute de stat pentru finanțarea deficitului bugetar. Deci echivalarea “costurilor cu dobânzile” cu rate mai înalte de dobândă, mai ales când cele la titlurile de stat pe diferite scadențe au scăzut în ultimele doua luni, este o abordare mai mult decât simplistă. Este dezinformare.
În cazul de față, este grav că avem de a face cu fraze fabricate plecând de la cele originare din comunicatul S&P. Este descalificant și neconform cu etica știintifică și jurnalistică să inserezi între ghilimele un text pe care l-ai alterat și să-l prezinți ca fiind fraza originară. Ca opinie proprie, o astfel de întreprindere denotă lipsă de respect față de opinia publică și face greu de respins ipoteza că există o intenție de dezinformare și manipulare a acesteia.
Să mai luăm un exemplu. Dl Soviani ne prezintă, drept citat din raportul S&P, următoarea frază:
“Având în vedere magnitudinea necesarului de finanțare pe termen scurt și riscul de deteriorare a încasărilor fiscale, ar putea însemna că BNR trebuie să acționeze într-o măsură mai mare decât și-a propus inițial”.
Din nou un text alterat, forma sa corectă fiind aceasta:
“… dată fiind magnitudinea necesarului de finanțare pe termen scurt al guvernului și riscul ca acesta s-ar putea amplifica dacă venitul fiscal va dezamăgi, aceasta ar putea însemna că BNR va trebui să acționeze într-o măsură mult mai mare decât a prevăzut inițial”.
După cum poate observa oricine, cele două texte nu sunt echivalente, în varianta blogger-ului nefiind reflectat aspectul consolidării fiscale. Problema este din nou faptul că acesta își permite cu nonșalanță să atribuie firmei S&P un text ce a fost modificat față de forma sa originară. Până la urmă, nu poate să nu apară întrebarea: Ce se aduce la cunoștința opiniei publice din România: raportul S&P sau “raportul Soviani”?
Criteriul datoriei publice reduse: un bun exemplu de dezinformare
Dl Soviani perpetuează tema emoțională ce are potențial de a se vinde bine opiniei publice că România ar trebui să se împrumute la costuri printre cele mai mici din UE având în vedere datoria publică încă redusă (40% din PIB), neuitând niciodată să precizeze că diminuarea sarcinii financiare nu se realizează din cauza băncii centrale. În realitate, nivelul dobânzii solicitat de investorii ce împrumută statul român depinde nu numai de mărimea datoriei publice, dar și de alți factori printre care calitatea instituțiilor și politicilor guvernamentale, nivelele de venit ale țării și perspectivele sale de creștere economică, abilitatea acesteia de a genera valuta pentru a-și plăti obligațiile, sustenabilitatea deficitelor bugetare, situația contului curent, accesul la finanțare pe piețele internationale etc. Am demontat afirmația de mai sus a dlui Soviani în articolul meu anterior de pe acest blog (link aici), arătând că orice analist onest care dorește să informeze corect opinia publică trebuie să precizeze cum stă România la toate criteriile în funcție de care se stabilește riscul suveran de credit. Aceste criterii odată încorporate în ratingul de credit influențeaza nivelul primelor de risc care intră în structura dobânzilor la împrumuturile suverane. Interesant este și faptul că pentru dl Soviani datoria publică a României este de 40%, relația cu PIB-ul fiind pierdută pe drum[vi].
Dl Soviani mai afirmă că “singurul motiv că nu am fost trimiși la junk …este că deja plătim dobânzi MULT MAI MARI decât Grecia, în condițiile în care avem toate condițiile să plătim dobânzi mult mai mici”. Explicație aiuritoare. Adevăratul motiv pentru care nu am fost trimiși la junk este punctajul obținut în urma evaluării agenției S&P, ce a permis menținerea țării noastre în categoria investment grade, punctaj care ține cont de mulți factori, dar care nu au nimic de a face cu diferențialul de dobândă indicat. Nu putem decât să rămânem cu gurile căscate (“bouche bee”) față de un asemenea enunț și să precizăm că întelegem că invocarea Greciei reprezintă o tehnică emoțională. Așa cum este și afirmația că “ne împrumutăm mai scump și mai păgubos decât orice alt stat”. De pe continent, din lume, din univers?! Asta da, dezinformatzya!
Ce facem cu spațiul de dezbatere publică?
Un alt aspect care nu trebuie ocolit este modul agresiv (și adesea imund) în care dl Soviani reacționează la poziții care nu sunt aliniate cu cele ale sale, un cunoscut ziarist de la un cotidian financiar fiind acuzat recent de lipsă de coloană vertebrală pentru “delict de opinie”. Alții, pe nedrept, au fost și mai tăvăliți, cu aplicarea de epitete ornante. Care sunt motivele pentru astfel de atacuri la persoană? Literatura de specialitate arată că autorii dezinformărilor încearcă să descurajeze participarea persoanelor interesate la o discuție publică, prin timorarea celor care chestionează veradicitatea informațiilor, încă din fazele inițiale ale difuzării acestora, astfel încât realitatea alternativă oferită să nu mai poată fi supusă unor mecanisme jurnalistice/profesionale de verificare. Îi lăsăm pe cititorii noștri să stabilească dacă afirmațiile și citatele măsluite ale dlui Soviani prezentate în articolul de față se înscriu sau nu în categoria informațiilor false/falsificate și dacă explicația de mai sus pentru atacurile la persoană poate fi acceptată în cazul său.
X
X X
PS: Principiul că “opinia mea valorează mai mult decât faptele obiective” nu trebuie admis. Și este trist atunci când o persoană care măsluiește texte face pe deontologul și îi judecă pe alții pentru o închipuită încălcare a conduitei profesionale (jurnalistice).
[i]Claire Wardle, Hossein Derakhshan, “Information Disorder: towards an interdisciplinary framework to research and policymaking”, Council of Europe report, DCI(2017)09
[ii] Dezinformarea este definită drept o informație elaborată pentru a semăna îndoiala și a spori neîncrederea într-o instituție, persoană, entitate.
[iii] Radu Soviani, “Mă bucur că Standard&Poors nu ne-a trimis la junk. A păstrat perspectiva fără junk, dar dobânzile sunt deja acolo. 8 lucruri care reies din raportul S&P”, 6 iunie 2020, www.sovani.com
[iv] Radu Soviani, “Planurile anumitor oameni “de bine”, printre care și Manole, au eșuat. Ratingul Romaniei nu a fost retrogradat”, 6 iunie 2020, www.soviani.com
[v] Deficit de cont curent și deficit bugetar.
[vi] Ibidem.
