Am avertizat de mult că populismul, adică „atitudine social-politică, adesea conjuncturală sau demagogică, urmărind câștigarea simpatiei populare” (Dex), va dărâma societatea noastră cât de cât democratică prin înlăturarea argumentului din discursul public. România a înaintat mult pe acest drum.
Am văzut aseară la o televiziune două emisiuni TV în care cei prezenți în platou au spus aproape numai lucruri neadevărate și, pornind de la ele, au făcut raționamente economice aberante pentru a linșa mediatic Banca Națională a României. Erau așa de convinși că au dreptate în raționamentele pe care le construiau pornind de la aberații, încât nu lăsau loc pentru nicio îndoială. Probabil că așa se discută și alte subiecte, fără nicio autoritate epistemică, după cum mi-am dat seama după ce am urmărit câteva emisiuni care aveau ca temă politica monetară, principala mea arie profesională. Asta e cu adevărat periculos.
Nu știu dacă discursul demagogic din cele două emisiuni reprezintă executarea unui plan sau pur și simplu ignoranță (nu știau că nu știu), dat fiind că unii dintre cei prezenți acolo comentează orice. Populismul poate apărea ușor din mediocritatea militantă. Am văzut, de exemplu, cum mai multe televiziuni au făcut dintr-un anumit critic al BNR, al guvernatorului și al meu, un fel de persoană glorioasă numai pentru că, fără argumente, înfierează cu mânie demnă de un atac speculativ, politici și persoane. De câte ori personajul este promovat, îmi apar în minte versurile lui Eminescu, din Scrisoarea a III-a :
„Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu intre-ai nostri vreun falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem langa capistea spoielii?
Nu se nasc glorii pe strada si la usa cafenelii,
N-avem oameni ce se lupta cu retoricele suliti
In aplauze grele a canaliei de uliti,
Panglicari în ale tarii, care joaca ca pe funii,
Masti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeste liberalul,
De ai crede ca viata-i e curata ca cristalul?
Nici visezi ca inainte-ti sta un stalp de cafenele,
Ca isi rade de-aste vorbe inghitindu-le pe ele.
Vezi colo pe uraciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mproscata si la falci umflat si buget,
Negru, cocosat si lacom, un izvor de siretlicuri,
La tovarasii sai spune veninoasele-i nimicuri;”
Vă rog să notați că am citat dintr-un adversar al lui Carada, care ara republican și care și-a utilizat, totuși, proprii bani pentru a înființa BNR, devenind unul dintre principalii fondatori ai BNR, dacă nu principalul.
În emisiunile respective s-au folosit masiv aberații pentru a ataca BNR, o instituție independentă în sensul că se supune numai LEGII. Aseară, subiectul era lipsa transparenței politicii privind salariile din BNR, cu accent pe salariul și venitul guvernatorului. Nu a trebuit prea mult pentru a se decide de niște amatori în finanțe, că BNR a luat un împrumut prea mare de la FMI, că falimentul unor bănci e vina BNR, că BNR și guvernatorul nu și-au utilizat „aura” pentru a respinge anumite numiri politice, de parcă acest lucru este posibil. Aberații! Știm și noi cum se negociază de către partide aceste numiri.
Degeaba a încercat un distins profesor de matematică să arate că e nevoie de argumente. Nu a contat. Ei o țineau una și bună, fără argumente, că cei de la BNR sunt bugetari. Ce fel de bugetari? Poate ar trebui amintit că prin 1947, cu puțin timp înainte de înființarea Republicii Populare România, BNR era o instituție cu 100 la sută capital privat. Această bancă a fost furată de comuniști și de atunci e o instituție cu capital public. Dar, atenție: nu primește vreun ban de la bugetul public, ci doar plătește 80 la sută din profitul pe care îl produce făcând operații prin care asigură stabilitatea prețurilor și stabilitatea financiară a României! Procentul de 80 la sută din profit e plătit lunar, situație care creează, din când în când, situația că BNR finanțează guvernul, dacă pe total an nu se face profit, lucru interzis prin Tratatul Uniunii Europene. Ca să intrăm în zona euro va trebui să ajustăm modul de plată.
Oricare ar fi dimensiunea salariilor sau a veniturilor la BNR, ele sunt conform LEGII. Iar LEGEA e suficient de înțeleaptă pentru a înțelege că în BNR este nevoie de competența echivalentă cu cea existentă la nivel mondial, care nu se poate obține fără venituri adecvate. Mâine se vor folosi aberații pentru a ataca alte instituții, după cum va dicta logica populismului. Propovăduirea disprețului față de argument pe care o face populismul televizat va submina, treptat, toate instituțiile democrației.
Politicienii și presa ar trebui să fie foarte atenți: disprețul față de argument se va întoarce împotriva lor. Dispariția argumentului duce la dispariția limbajului comun cu ajutorul căruia descriem realitatea. La un moment dat, când argumentul își va pierde total rolul reglator în dezbaterea publică, oamenii nu vor mai înțelege problemele reale cu care se confruntă societatea și le vor nega, acceptând doar ceea ce este facil. Atunci, când vor avea nevoie să adopte măsuri corectoare necesare, politicienii vor descoperi că limbajul și argumentele lor în favoarea măsurilor corectoare nu vor avea tracțiune. Iar fără corecții nu se poate merge înainte.
Dacă mersul înainte nu va mai fi posibil, marea masă, până atunci manipulată cu populism, se va transforma într-o mulțime psihologică ce va acționa brutal. Atunci, mulțimea dezlănțuită va constata că nu a fost informată despre salariile din televiziuni, de stat sau nu, din alte companii, de stat sau nu, din alte afaceri private ale politicienilor etc. Atunci toate averile vor fi declarate ilicite și se va trece, cu un avânt probat cu ceva timp în urmă, la înființarea Republicii Populare România.
