Pe măsură ce deschizi paginile lui Michael Polanyi, Mohamed A. El-Erian, Livio Stracca sau Costin C. Kirițescu, simți că pătrunzi într-un labirint cu oglinzi. Fiecare autor te obligă să te uiți la bani, la instituțiile care îi gestionează și la ideile care le susțin, dar din unghiuri diferite. Polanyi te provoacă la filosofie; El-Erian la anticiparea crizelor; Stracca la mecanica băncilor centrale; iar Kirițescu la istoria concretă a leului. Împreună, formează un portret fragmentat, dar profund, al intersecției dintre libertate, instituții și realitate monetară.
„Logica libertății. Reflecții și replici” nu e doar o carte despre filosofie. Este un exercițiu de atenție: cum se formează cunoașterea, cum judecăm libertatea, cum înțelegem mecanismele invizibile ale societății. Polanyi nu te ține de mână; te lasă singur cu ideile și replicile sale, cu tensiunea dintre rațiune și experiență, dintre reguli și intuiție. Citindu-l, te prinzi că orice sistem – economic sau social – nu poate fi redus la formule matematice. Libertatea nu e un simplu concept; e un cadru care modelează deciziile, inclusiv pe cele ale bancherilor sau ale autorităților monetare.
Aici intervine El-Erian. „Unicul jucător. Băncile centrale, instabilitatea și evitarea următoarei crize” e, practic, o radiografie a fragilității lumii moderne. Mohamed El-Erian privește băncile centrale ca pe niște jucători singulari într-un joc global, cu miză imensă și reguli schimbătoare. Istoria crizelor financiare e plină de avertismente ignorate, iar autorul insistă că echilibrul instabil poate fi menținut doar prin vigilență, flexibilitate și o înțelegere realistă a comportamentului piețelor. În lumea lui El-Erian, politica monetară nu e o știință exactă, ci mai degrabă o artă a anticipării, cu riscuri ascunse la fiecare colț.
Stracca, în „Economia băncilor centrale”, aduce acea claritate tehnică care lipsește adesea din discursul filosofic sau jurnalistic. Explică cum funcționează, de fapt, mecanismele interne: ratele dobânzilor, operațiunile de piață, rezervele obligatorii, politica macroprudențială. Citindu-l, realizezi că deciziile unui guvern sau ale unei bănci centrale nu sunt doar exerciții de putere sau experimente ideologice; sunt procese meticulos calibrate, care urmăresc stabilitatea sistemului financiar și, indirect, bunăstarea colectivă. Stracca vorbește despre reguli, dar și despre limitările lor – despre cum teoriile se ciocnesc inevitabil de realitate.
De la mecanica modernă trecem la istorie concretă. „Sistemul bănesc al leului și precursorii lui “, de Costin C. Kirițescu, ne oferă perspectiva istorică care leagă toate firele. Leul românesc nu a apărut dintr-o dată; a fost modelat de crize, politici, reforme și inovații treptate. Kirițescu nu doar că reconstituie trecutul, dar arată cum lecțiile istorice devin utile astăzi: inflația, deflația, ajustările cursului de schimb, reacțiile populației și ale piețelor – toate sunt constante în peisajul monetar. Înțelegând istoria leului, înțelegi de ce băncile centrale trebuie să fie prudente și cum deciziile mici de ieri pot deveni șocuri majore mâine.
Ceea ce leagă toate aceste cărți este tensiunea dintre control și incertitudine. Polanyi vorbește despre libertatea individului și despre cum aceasta modelează instituțiile. El-Erian vorbește despre libertatea și limitările băncilor centrale în fața piețelor globale. Stracca despre reguli și instrumente care încearcă să tempereze haosul, iar Kirițescu despre istoria acestor instrumente și cum precedentul ne învață ce poate merge rău. În toate, există un fir roșu: economia și finanțele nu pot fi reduse la simple calcule, iar înțelepciunea practică contează la fel de mult ca teoria.
Această convergență între filosofie, analiză modernă, mecanică instituțională și istorie monetară ne arată cât de complex este universul financiar. Dacă Polanyi te provoacă să gândești critic și să pui întrebări fundamentale, El-Erian îți arată cum să aplici această gândire la riscurile globale. Stracca îți oferă uneltele tehnice, iar Kirițescu contextul istoric necesar pentru a înțelege impactul deciziilor. Citind aceste patru lucrări împreună, realizezi că nicio carte, nicio autoritate, nicio strategie nu există izolat. Fiecare decizie economică este un nod într-o rețea invizibilă de cauze și efecte, iar libertatea, în sens polanyian, rămâne mereu limita invizibilă a controlului.
Ceea ce rămâne în minte după lectura acestor cărți este un sentiment de respect față de complexitate și față de fragilitatea sistemului. Crizele nu sunt accidente; sunt evenimente naturale într-un ecosistem financiar care se ajustează, se adaptează sau se prăbușește. Și, totuși, există un optimism precaut: dacă înțelegem istoria, funcționarea și limitele libertății și ale controlului, putem să anticipăm, să temperăm și să învățăm. Așa cum Polanyi ne amintește că libertatea nu e doar un ideal abstract, și El-Erian, Stracca și Kirițescu ne arată că deciziile financiare, fie că sunt filosofice, tehnice sau istorice – se bazează pe judecată, context și experiență.
Într-o lume în care economia globală pare tot mai fragilă, iar piețele reacționează la fiecare gest, aceste patru cărți formează un ghid complementar. Nu pentru a prezice viitorul cu exactitate, ci pentru a-l înțelege suficient de bine cât să nu te surprindă complet. Polanyi, El-Erian, Stracca și Kirițescu ne învață că libertatea, riscul și cunoașterea sunt legate mai strâns decât pare: niciuna nu poate exista fără celelalte, iar ignorarea vreuneia poate fi fatală.
Citești aceste volume și simți o combinație de curiozitate, frică și respect. Curiozitate pentru mecanismele invizibile care ne modelează viața; frică pentru instabilitățile mereu prezente; respect pentru cei care au încercat, în diverse feluri, să le înțeleagă și să le controleze. Este o lectură care te pune față în față cu limitele rațiunii, cu complexitatea instituțiilor și cu lecțiile istoriei. Și, totuși, îți oferă un sentiment rar: acela că, dacă înveți să citești semnele corect, poți naviga printre incertitudini.
Cele patru cărți apar în colecția “Biblioteca Băncii Naționale a României”. Potrivit guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, această colecție este urmașa celei inițiate de Mitiță Constantinescu în 1940: “Biblioteca Monetară, Economică și Financiară”. În colecția precursoare apar lucrări precum “Economia politică și politica economică” a lui Mitiță Constantinescu și “Aritmetica comercială economică și monetară” de Ion Tutuc.
Mitiță Constantinescu este cel care-l angajează pe Costin C. Kirițescu la Banca Națională și la început îl lasă să simtă mirosul banilor, în timp ce-i numără – prima încadrare e impiegat clasa a VIII – a. În cartea apărută în ianuarie 1992 în colecția băncii centrale, “Călător prin secolul XX. Memoriile unui bancher fără bani”, Kirițescu spune că s-a gândit adesea, de-a lungul periplului său prin viață, la incapacitatea oamenilor de a face previziuni exacte asupra mersului evenimentelor, și-i dă exemplu pe Condorcet și Alvin Toffler. El atrage atenția – citându-l pe Jean Grenier – că a scrie înseamnă a pune ordine în obsesiile tale.
