Puțină lume se preocupă de activitatea băncilor centrale atunci când toate lucrurile merg bine, iar economia – vorba unui clasic în viață – “duduie”. Vizibilă atunci este ușurința cu care se pot lua credite “doar cu buletinul”, nu complexele mecanisme din spatele sistemelor bancare contemporane.
Când situația se înrăutățește, precum în recenta criză financiar-economică mondială de pe urma căreia suntem încă în convalescență, interesul pentru economie și finanțe crește în rândul publicului. Toată lumea vrea să afle cum și de ce s-a ajuns la criză. Deși cel mai bine ar fi ca oamenii să-și pună cât de cât la punct cultura financiară înainte de criză, nu după. Ar fi luat, poate, mai puține decizii greșite. Rațional este să-ți faci iarna car și vara sanie.
Criza a scos în evidență activitatea băncilor centrale în primul rând din postura lor de împrumutători de ultimă instanță ai sistemelor bancare. Acțiunea și influența lor sunt însă mult mai complexe, iar a le explica într-un limbaj accesibil fără să cazi în păcatul vulgarizării și simplificării excesive a subiectului este un demers deseori dificil.
Este însă ceea ce reușește să facă profesorul Silviu Cerna, fost membru al Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, în lucrarea sa “Politica monetară”, apărută la Editura Academiei Române: o prezentare aproape exhaustivă a principalelor aspecte ale activității băncilor centrale, cu precise și necesare puneri în context. O lectură plăcută, accesibilă și mai ales utilă fără să facă câtuși de puțin rabat de la standardele științifice cele mai înalte cu care ne-a obișnuit autorul și la care, de altfel, obligă magnitudinea subiectului.
Printre meritele cărții profesorului Cerna se numără obiectivitatea și grija pentru detaliu cu care trece în revistă cele mai importante paradigme și orientări de politică monetară ale băncilor centrale. Autorul enumeră și explică principalele instrumente de politică monetară ale băncilor centrale contemporane majore, Fed, BCE, Banca Angliei sau Banca Japoniei, și le compară cu cele utilizate de către Banca Națională a României.
Nu în ultimul rând, cartea tratează comparativ aspecte sensibile de natură ideologică cu privire la rolul și statutul instituțional al băncilor centrale, cum ar fi discuția despre limitarea puterii băncilor centrale versus independența acestora.
Volumul profesorului Silviu Cerna este și un binevenit exercițiu de transparență din partea unui insider al BNR. Este momentul ca una dintre instituțiile care se bucură de cea mai mare încredere din partea românilor să se deschidă către public. Cunoașterea nu poate decât să întărească încrederea, iar creșterea încrederii este de natură să sporească eficiența activității băncii centrale. O schimbare de paradigmă, de la ezoterism la înțelegere. După cum afirmă chiar autorul în prefața lucrării, descriind relația tradițională dintre banca centrală și public:
“Activitatea băncii centrale a fost înconjurată întotdeauna de un adânc mister, ceea ce a dat naștere impresiei larg răspândite că politica monetară este o artă esoterică la care nu poate avea acces decât un mic grup de inițiați. Natura ezoterică a acestei arte a fost revelată de imposibilitatea de a prezenta politica monetară într-o formă simplă și comprehensibilă. Din cauza acestei împrejurări, dar și pentru că secretul conferă realmente anumite avantaje băncii centrale, între responsabilii cu politica monetară și nespecialiști nu a existat, tradițional, nici un fel de comunicare. Nu este, deci, surprinzător că oamenii obișnuiți au considerat că cea mai înțeleaptă atitudine din partea lor este să se încreadă întrutotul în cunoștințele ezoterice ale grupului de inițiați”.
