În spațiul virtual au fost difuzate recent afirmații ce oferă o imagine distorsionată privind cadrul de garantare a depozitelor bancare din România, de natură a induce confuzie în rândul publicului. Mai mult, Băncii Naționale a României i se atribuie o funcție care nu există. Articolul de față, ce se înscrie în efortul de educație financiară depus de banca centrală, aduce corecțiile și clarificările necesare.
Afirmații greșite
Dl Radu Soviani, în postura de analist economic, afirmă următoarele: “îi dau sfaturi Ioanei, cum dau tuturor (sublinierea ne aparține), până la 100.000 de euro sunt garantați de către, la nivel european, de către Banca Națională și la nivel european fiecare depozit până la 100.000 de euro. Dacă Ioana sau alții au 4 milioane sau 3 milioane de euro, să-i pună în 30 de bănci 100.000 de euro și s-a rezolvat”.
Din afirmațiile redate mai sus se pot desprinde două idei de bază, dar, din păcate, ele sunt eronate. În primul rând, trebuie subliniat că Banca Națională a României (BNR) nu garantează depozitele bancare constituite la instituțiile de credit. De fapt, nicăieri în Uniunea Europeana (UE) nu exista situația și nici posibilitatea legală ca băncile centrale să aibă o astfel de funcție. În al doilea rând, garantarea oferită nu este pe depozit, ci pe deponent (și pe bancă). Să detaliem!
Ce este garantarea depozitelor?
Conceptul de garantare a depozitelo[i] este ușor de înțeles. O entitate (guvern, comunitate bancară) garantează valoarea depozitelor constituite la instituțiile de credit și, prin urmare, va restitui, parțial sau în totalitate, sumele aferente acestora în cazul unor prăbușiri bancare. La nivel mondial, sistemele de garantare a depozitelor diferă de la țară la țară în funcție de o serie de caracteristici: obiective, tipul de schemă (publică, privată, mixtă), mecanisme de finanțare, nivelul protecției oferite, structura organizatorică. În Uniunea Europeană, există prevederi armonizate privind garantarea depozitelor.
Cine garantează depozitele bancare în țara noastră?
Răspunsul la întrebare este de o simplitate dezarmantă: în cazul instituțiilor de credit, persoane juridice române, entitatea însărcinată cu protecția deponentilor este Fondul de garantare a depozitelor bancare (FGDB)[ii], care e finanțat, în principal, de către instituțiile de credit aderente.
La FGDB participă toate instituțiile de credit autorizate de BNR, inclusiv pentru depozitele atrase de sucursalele lor din străinătate. Potrivit prevederilor legale, instituțiile respective de credit nu trebuie să participe la FGDB pentru depozitele atrase de sucursalele lor din țările terțe (țări non-UE) care impun adeziunea obligatorie a acestor unitati operaționale fără personalitate juridică la o schemă de garantare a depozitelor din respectivele state. În cazul Creditcoop, casa centrala a rețelei participă la FGDB inclusiv pentru depozitele atrase de cooperativele de credit afiliate.
Pe teritoriul României, alături de instituțiile de credit, persoane juridice române, ce sunt supuse autorizării BNR, funcționează și sucursale ale unor instituții de credit din alte țări UE pe baza dreptului european de liberă stabilire. Depozitele plasate la aceste sucursale, ce își încep activitatea în urma unei notificări către BNR, sunt protejate de către schemele de garantare din țările de origine ale instituțiilor de credit în cauză.
Trebuie reținut că plafonul general de acoperire (plafonul/limita de garantare) este același în toate țările UE, fiind de 100.000 de euro.
Garantarea este pe deponent și nu pe depozit
Dl Soviani își informează publicul țintă că fiecare depozit (sublinierea ne apartine) este garantat până la 100.000 de euro. Domnia sa face însă o mare confuzie.
Majoritatea absolută a schemelor de garantare a depozitelor din lume oferă o protecție limitată la o anumită sumă si, de aceea, stabilesc ca plafonul de garantare să fie aplicat pe fiecare deponent și nu pe fiecare cont de depozit. Principiul garantării pe deponent a fost reținut și de legislația europeană (Directiva 94/19/CE reformată în Directiva 2014/49/UE), fiind preluat, urmare procedurii de transpunere, în prevederile naționale relevante ale tuturor țărilor UE, inclusiv România.
Preferința legiuitorilor pentru acest tip de garantare se explică prin aceea că principiul respectiv nu permite deponenților să-și sporească nivelul protecției prin deschiderea de conturi multiple la aceeași bancă, iar entitatea care garantează se va confrunta cu costuri mai reduse în caz de efectuare a compensațiilor. În fapt, garantarea pe depozit ar duce la un sistem de garantare fără limită.
În cazul falimentului unei instituții de credit sau a unei alte situații de indisponibilizare a depozitelor prevazută de legislația națională în vigoare, FGDB va despăgubi deponenții garantați in limita plafonului general de acoperire de 100.000 de euro in echivalent lei, pe deponent și pe bancă. Aceasta înseamnă că dacă un deponent are mai multe depozite eligibile (n.n. – depozite ce nu sunt excluse de la garantare) la o bancă, plafonul de acoperire va fi aplicat sumei rezultate din însumarea valorii acestora. Din această perspectivă, întradevăr cine are 3 milioane de euro poate să obțină o protecție deplină pentru această sumă, prin constituirea a câte unui depozit în valoare de 100.000 de euro la 30 de bănci. Persoanele care au 4 milioane de euro nu își vor putea rezolva astfel problema, întrucât împărțirea sumei respective în mod egal la 30 de banci, va duce la depozite cu o valoare peste plafonul de acoperire, deci un milion de euro va rămâne neacoperit. Toate aceste calcule au însă în vedere ipoteza că nu avem de a face cu depozite ce beneficiază de un regim special tranzitoriu (vezi mai jos).
Plafonul suplimentar de acoperire (garantare)
Departe de noi intenția de a arunca o anatemă, dar nu putem să nu remarcăm că perspectiva oferita publicului nu e completă, atât timp cât nu se amintește de existența plafonului suplimentar de acoperire prevăzut de legislația națională privind protecția depozitelor. O consultare a normelor juridice relevante sau a site-lui web al FGDB (www.fgdb.ro), va arăta că, peste plafonul general de 100.000 de euro, un deponent beneficiaza de un nivel suplimentar de acoperire pentru anumite categorii de depozite „pentru o perioada de 12 luni de la data la care suma a fost creditată în cont la instituția de credit în cauză sau de la data la care depozitele pot fi transferate legal la o altă instituție de credit”. Garantarea suplimentară temporară se aplică asupra valorii cumulate a sumelor de bani care rezultă din:
- tranzacții imobiliare referitoare la bunuri imobile cu destinație locativă;
- evenimentul pensionării, disponibilizării, situații de invaliditate sau deces al deponentului;
- încasarea unei indemnizații de asigurare sau a unei compensații pentru daune rezultate din infracțiuni sau pentru condamnări pe nedrept[iii].
Nivelul suplimentar de acoperire este stabilit periodic de către BNR, în prezent acesta fiind de 100.000 de euro. În aceste condiții, este evident că suma de 3 milioane de euro va putea fi împărțită pe bănci (pentru a beneficia de garantare) altfel decât în exemplul de mai sus, dacă aceasta este obținută în măsură semnificativă din sursele indicate în paragraful anterior. Indiferent care va fi distribuția banilor, va trebui însă să se țină seama că plafonul suplimentar de acoperire pentru categoriile specificate de depozite are caracter temporar.
i În literatura economică, termenul “garantarea depozitelor” este folosit interșanjabil cu cel de “asigurarea depozitelor”. Banca Reglementelor Internationale (BRI) preferă să folosească noțiunea de “protecția depozitelor”.
ii FGDB funcționează ca singura schema statutară de garantare a depozitelor recunoscută oficial până acum în România și a fost înființat prin Ordonanta Guvernului nr. 39/1996, republicată cu modificările și completările ulterioare.
iii În prezent, există un proiect de lege pentru modificarea Legii nr. 311/2015, în consultare publică pe site-ul Internet al Ministerului Finanțelor, inițiat de Ministerul Finanțelor și agreat de BNR, care are in vedere extinderea sferei de aplicare a plafonului suplimentar de acoperire și pentru evenimente cum sunt căsătoria și divorțul.
