Piețele financiare internaționale revelează căderi puternice ale activelor kripto. Când acum câțiva ani am susținut că Bitcoin și alte produse “financiare” similare lansate în piețe nu sunt monede, ci active speculative (Bancile centrale și kriptoactivele, OpiniiBNR, 4 noiembrie 2017), nu puțini au strâmbat din nas; s-a argumentat cu emfază că avem de-a face cu o evoluție firească a piețelor financiare, că acesta ar fi sensul progresului. Nici nu s-a făcut frecvent distinctive între active krypto și blockchain.
Memoria unora este foarte scurtă dacă ne gândim că acest tip de raționament, al inovației financiare, era folosit și când o plethora de active toxice (sub forma de ABS – asset backed securities) fuseseră lansate pe piețe înainte de criza izbucnită în 2008, când s-a pledat pentru o reglementare cât mai laxă a piețelor financiare (pentru “light touch regulation”).
Am pledat totodată pentru o reglementare strictă a kripto activelor, că ele prezintă riscuri sistemice. Straniu este că persoane din instituții de reglementare au văzut demersul de reglementare ca fiind inutil, întrucât, chipurile, este bine ca noi forme de mijlocire a tranzacțiilor să se dezvolte în mod nestânjenit – adică o versiune contemporană a gândirii de tip “free banking”.
Este drept că ceea ce numim “criptoactive” exprimă și neîncrederea față de emisia masivă de monedă a băncilor centrale (față de programe QE, quantitative easing), că pot fi încadrate în tendințe de descentralizare și “democratizare” a participării la tranzacții bursiere (vezi fenomenul Reddit), de respingere a relațiilor puternic ierarhizate. Dar acestor active speculative le lipsea în mod evident suportul solid și mai ales ceea ce s-a dovedit în istorie a fi constructul instituțional de bază al sistemelor financiare moderne: existența unui împrumutător de ultimă instanță (lender of last resort), când piețele o iau razna. Iar acesta nu poate fi decât statul/banca centrală. Că autoritățile politice pot comite erori, că pot avea politici ce inflamează piețele comportă o discuție aparte. Și aici se poate încadra hazardul moral. Dar intre a nu face nimic și a încerca să oprești un dezastru, opțiunea este destul de clară.
Băncile centrale au funcționat și dezvoltat funcții in principal din nevoia de a organiza piețele bancare, de a stăvili panica, un run (atac) pe băncile comerciale. Explicit, sau implicit, s-a conturat un obiectiv de stabilitate financiară. Așa s-a întâmplat adesea în istorie, s-a întâmplat și intre 2008-2009, în criza financiară globală și criza datoriilor suverane din zona euro –care au declanșat modificări in ansamblul instituțional de reglementare si supraveghere.
Spre deosebire de monede propriu-zise, Bitcoin, Tether etc.. tocmai acest suport, al autorității centrale, nu îl au – dincolo de daunele mari, riscurile sistemice pe care le induc. Când Facebook a incercat să introducă propria moneda digitala s-a izbit de un evident obstacol.
Au apărut apoi așa numite “stablecoins” (active krypto “stabile”), care au pretins că se bizuie pe colateral solid, pe monede de rezerva si titluri financiare credibile. Colapsul TerraUSD a aratat fragilitatea acestui produs, a acestor active in general. Warren Buffett, Jamie Dimon, Paul Krugman, Ken Rogoff si altii au sustinut, de când au apărut acestea, că activele krypto sunt foarte riscante. Problema nu este nu numai caracterul intrinsec speculativ, volatilitatea, ci construcția acestor produse. Si se vede că stablecoins nu sunt ceea ce pretind a fi.
Stablecoins, daca ar avea in spate (drept colateral), in mod real/verificabil, numai active sigure (monede de rezerva si titluri puternice) iti pui intrebarea ce rost ar mai avea. Fiindcă, in spatele monedelor de rezerva si al titlurilor de valoare solide se află state cu economii puternice, bănci centrale ca Fed, BCE, BoE si BoJ (colateral pot fi și produse de bază/commodities). Adică, s-ar invalida exact principiul clamat in aparitia acestor active: separarea de autorități centrale reprezentate de guverne si bănci centrale. Ar putea avea totuși o anume utilitate, de a micsora volatilitatea unor monede si active. In acest caz, activele kripto ar deveni un simplu activ compozit, care insă si-ar schima structura in functie de judecati ale celor care urmaresc evolutia pietelor financiare. Dar atunci am avea un activ cu o structura modificabila. Iar rațiunea lor de a exista, neîncrederea in bănci centrale si guverne, tot ar fi dezavuata.
Este de-a dreptul o ironie ca tot banci centrale/guverne sa stea in spatele unor active krypto pe filiera activelor tip colateral.
Kripto activele pot exista in continuare, dar ele nu sunt ceea ce s-a spus ca sunt, sau pot fi. Iar reglementarea acestora este absolut necesara. Pentru ca nu numai ca sunt active ce prezinta riscuri inalte, sistemice, pot finanta operatiuni ilegale, dar pot si ascunde fraude, inclusiv scheme Ponzi.
