În dezbaterea care urmează, aș dori să reținem o dimensiune a romanului Numele Trandafirului a lui Umberto Eco și anume aceea de capodoperă dedicată cunoașterii. O bună parte a acțiunii din roman, dar și din film (Numele trandafirului, 1986, cu Sean Connery, regia Jean Jacques Annaud) se desfășoară în jurul bibliotecii. Acolo sunt tainele cunoașterii, ținute sub cheie. Este locul unde nu intră oricine și oricum, accesul făcându-se doar pe baza permisiunii abatelui. De bibliotecă se leagă și intriga țesută în jurul personajului principal, venit din afară să investigheze o moarte aparent banală a unuia dintre călugări. Acțiunea se desfășoară în anul 1386. Este epoca umbrelor, dar și a luminilor, atunci când Vestul European se pregătea de Renaștere. Rațiunea umană își făcea loc, încet dar sigur, luminând conștiința umană. Este epoca în care religia în sine începe să fie dublată de o religiozitate. Este vorba despre nesfârșita atenție pe care occidentalii încep să o acorde cunoașterii. Mai târziu, odată cu descoperirea tiparului, deci a posibilității de a multiplica tipăritura, cartea, cunoașterea umană se democratizează. Universitățile vor continua lucrarea. Civilizația modernă, occidentală, se va așeza pe rațiune și cunoaștere. Am spus „pe rațiune și cunoaștere”. Ce frumos sună!!! Finalul filmului este relevant pentru cheia în care v-am invitat să citiți cartea și/sau să vedeți filmul. Focul cuprinde acel spațiu al măreției, dar și al păcatului. Inchiziția ridică un rug în curtea abației, dar însăși tot stabilimentul devine un rug în care ard lucruri, oameni și cărți. Personajul nostru principal merge în bibliotecă și caută cu insistență o carte anume. Învinge focul și la ieșire ține strânse în brațe, sub ochii tânărului său discipol, mai multe cărți pe care tocmai le salvase. Mesajul este mai mult decât clar – cartea, cunoașterea, sunt neprețuite.
Despre o carte aș dori să discutăm azi. În toamna anului trecut, Banca Națională a României a găzduit lansarea unei cărți mai aparte, eveniment la care am avut bucuria să fiu invitat. Este vorba despre Acțiunea umană. Un tratat de economie, a lui Ludwig von Mises. Cartea este tradusă și editată pentru prima dată în limba română. Când m-am gândit la titlul acestui eseu am ezitat dacă să-i atribui calitatea de „fundamentală” sau nu. Numai că, până la urmă, am zis că toate cuvintele sunt făcute pentru a fi folosite și de data asta cuvântul acoperă perfect o realitate culturală și științifică. Aceasta este o carte esențială pentru științele sociale, o carte de bază. Singurul meu regret este că apare atât de târziu. Fără a-i face o recenzie, nu acesta este scopul rândurilor de față, voi spune că Acțiunea umană este o „carte a cărților” pentru științele sociale, de la economie până la antropologie, istorie sau psihologie socială. Este o carte despre legile care guvernează construcția socială umană, despre legile care guvernează efortul uman de desprindere din natură și creare a unei civilizații. Lucrarea a apărut în Noua Colecție a Bibliotecii Băncii Naționale a României care este găzduită editorial de către Editura Curtea Veche. Volumul a apărut în traducerea lui Gabriel Mursa și Dragan Stoianovici. Introducerea este gândită sub forma unui eseu semnat de către filosoful Horia – Roman Patapievici. Seria este îngrijită de către Horia – Roman Patapievici și George Virgil Stoenescu. Coordonatorul colecției este acad. Mugur Isărescu.
Meritul publicării acestei cărți îl are Banca Națională a României, care a reluat aparițiile din colecția Biblioteca Băncii Naționale a României. Ca economist, de mai mult timp așteptam reluarea acestei colecții. Este un motiv de bucurie că acest lucru s-a întâmplat. Prin această grijă, BNR dovedește, astfel, o preocupare pentru formarea economiștilor de la noi, oferindu-le un suport atât de necesar pregătirii. M-a bucurat acest eveniment. Instituția și Guvernatorul său, Domnul Mugur Isărescu, merită un gând frumos. Mai ales că în ultima perioadă asistăm la atacuri împotriva lor la un nivel atât de jos încât, oameni de bună credință fiind, nu ni-l imaginam a fi posibil. Acum, în România, se minte mult și se dezinformează. Totul este coborât în derizoriu pentru a fi mai ușor de cucerit și apoi agățat la butoniera infractorilor care au penetrat statul român până în sferele cele mai înalte. Aceasta este lumea în care BNR trebuie să-și ducă cu demnitate misiunea în continuare și iată că o face. Dimensiunea culturală a acestei instituții, de formare de conștiință națională, oferită chiar de la început de către părinții săi fondatori, continuă. Acest volum și colecția în care apare, demonstrează cu prisosință asta.
Așa cum spuneam, introducerea este gândită sub forma unui eseu de către filosoful Horia-Roman Patapievici. Eseul are denumirea Capitalismul ca formă a civilizației. Este, fără exagerare, o carte în sine. Odată cu Marx, ne-am obișnuit ca periodic să vorbim despre dispariția capitalismului. Se întâmplă asta și atunci când economia se află în criză, dar și când nu se află în criză. Suntem, vrem nu vrem, tributari gândirii marxiste a succesiunii modurilor de producție, a cărei concluzie obligatorie este dispariția capitalismului. Pentru Marx, capitalismul este un simplu mod de producție care va dispărea. Ce face Horia-Roman Patapievici pe parcursul celor XIII capitole ale acestui eseu? Ne spune, avându-l ca pretext și ajutor pe Mises, cine suntem noi occidentalii și ce este cu această lume a noastră care este capitalismul. Vorbind despre cartea lui Mises, arată: „Un răspuns complet, care explică pe larg ce este și cum funcționează capitalismul, e de găsit în cartea pe care o aveți în mână…”(p. IV). Citind eseul despre care vorbim, vreau să spun că eu cred că acesta va rămâne în istoria gândirii economice de la noi, ca o contribuție esențială la înțelegerea lumii capitalismului, a civilizației noastre occidentale. Contribuția enormă a lui Patapievici este că duce discuția despre economie, capital și capitalism spre o superbă perspectivă culturală. Îl urmează aici pe Mises și-l interpretează corect: „Mises credea că economia este fundamentul intelectual al civilizației moderne, că este „inima” și condiția supraviețuirii ei; și că, dacă întregul corp al cunoașterii cuprins în știința economică va fi ignorat ori falsificat, se va ajunge la distrugerea societății umane și a omului însuși” (p. XLVII). Sau, subliniază Patapievici: „Ideea lui Mises de a lega economicul de structura comportamentului omenesc cel mai general posibil mi se pare fundamentală” (p. XLVII). Lumea noastră este construită după un tipar al nostru propriu, capitalismul nefiind decât manifestarea exterioară, ultimă, a unui orizont cultural creat și deprins de-a lungul mileniilor. Capitalismul este modul economic de a fi al omului occidental. Horia-Roman Patapievici concluzionează: „Pentru civilizația noastră, civilizația europeană a modernității, „starea propriei noastre creații”, înseamnă capitalism, raționalism, spirit științific, liberalism politic, secularizare – acesta este centrul nostru. Deplasarea socialistă a centrului și încercarea de a sabota liberalismul politic (ambele prin marxism) ne-au descentrat, pentru că ne-au scos din „starea propriei noastre creații”. Prin Acțiunea umană, Ludwig von Mises, ne-a recentrat: ne-a repus, ca civilizație, în „starea propriei noastre creații” (p. LIV).
Moderatorul evenimentului despre care vorbim a fost Domnul Profesor George Virgil Stoenescu. Știm cu toții că oameni alături de care ne putem simți afini în preocupări și gânduri nu găsim deloc sau găsim foarte puțini. Eu am cunoscut câțiva de-a lungul întregii vieți. Domnul profesor Virgil Stoenescu este unul dintre ei. A vorbit apăsat despre Mises și Acțiunea umană. Rar am văzut în ochii unui om o bucurie mai mare atunci când vorbește despre o carte. Acolo unde am făcut studiile nu am avut profesori de economie. Erau o gașcă de politruci care citeau, în fața noastră, sute de pagini îngălbenite, despre lucruri pe care nici ei nu le pricepeau. Văzându-l acolo, în acea seară, cu câtă pasiune vorbește, mi-a părut rău că nu l-am avut profesor. Personalitate aparte, economist, poet și profesor universitar, membru al CA al BNR, domnia sa este sufletul acestei colecții. Îi mulțumim pentru ceea ce face și pentru cărțile pe care le-a ales până acum spre publicare. Sper să fie la fel de inspirat și pe viitor.
Am început rândurile de față vorbind despre carte și prețul său, mai mare decât o viață. A existat o epocă în care noi, oamenii, ne-am pus viața în pericol pentru salvarea cărților din foc. Am avut însă și momente scurte de rătăcire, în care am ars cărțile. Între timp am construit o civilizație bazată pe carte și pe accesul democratic la învățătură. Am ieșit astfel din întuneric și am parcurs mulți pași. Prin trimiterea la cartea lui Umberto Eco am dorit să amintesc de existența unei lumi întunecate în care un om se putea sacrifica pentru carte și învățătură. E bine să ne amintim asta pentru că iată, acum suntem conduși din nou de proști și de nebuni care urăsc cărțile. Pare, așa cum sunt de hotărâți și de mulți, că vor ajunge din nou să le ardă. În fruntea listei lor se va afla în mod sigur Acțiunea umană, a lui Ludwig von Mises. Nu vor câștiga însă, așa cum nu au câștigat niciodată pariul cu dorința de cunoaștere. Cineva, unul dintre noi, o să ascundă un exemplar, în pod, printre vechituri, și o să-l aducă din nou, la momentul potrivit. (Profesor univ. dr. Dorel Dumitru Chirițescu – Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu)
Apărut în Dilema veche, nr. 785, 7-13 martie 2019, unde, dintr-o eroare redacțională, sunt redate imaginile coperţilor unei alte ediții a lucrării lui Ludwig von Mises
