Analizele economice fac tot mai mult referire la una din lecțiile crizei financiare: ciclul de creștere pre-criză bazat pe credit și un management “selectiv” al riscurilor, creșterea prețului activelor și o productivitate stagnantă nu poate fi replicat și nici sustenabil. Modelul aplicat aproape generalizat a creat mutații economice și financiare fără precedent, finalizate , printre altele, prin dezechilibre, inegalități și o tânără generație lipsită de perspectiva locului de muncă și de transparență în procesul de dezvoltare a carierei profesionale. Consider că se impune tot mai mult ca politicile cu privire la securitatea socială și creșterea nivelului de trăi să fie efectiv puse în practică și în felul acesta să se creeze condițiile pentru o mai mare stabilitate socială, politică și financiară necesară pentru o dezvoltare durabilă și sustenabilă la nivel național și european. Numesc această stare a economiei un MODEL DE CREȘTERE SUSTENABILĂ CARE COMBINĂ STABILITATEA SOCIALĂ CU DINAMISMUL ECONOMIC. Tracțiunea reală către asemenea dezvoltare poate fi dată prin realizarea unui echilibru dinamic în cadrul unui ciclu virtuos între consum, investiții și comerț.
Comunitatea bancară europeană a intrat într-o perioadă de aversiune la risc prin reducerea expunerilor, atît a celor în stoc, cît și a unora noi. Restructurarea activității bancare , prin aplicarea unui model de business caracterizat de cele mai multe ori de un accent pe activitățile non-credit și de reducerea costurilor ( concedierea unor salariați , în special cu experiență, dar și cu salarii mari, cît și închiderea unui număr mare de unități teritoriale) a compensat parțial cerințele noilor reglementări cu privire la capital și lichiditate. Cerințele de profitabilitate ale acționarilor au fost într-o măsură mai mică realizate. Toate aceste mutații s-au produs concomitent cu o contrapartidă riscantă reflectată în scăderea calității serviciilor și a modului de satisfacere a cerințelor clienților și a protecției acestora. În diverse ocazii ( analize, apariții publice) băncile scot în evidența factorii care le îngreunează activitatea: stagnarea piețelor pe care își desfășoară activitatea, impactul creditelor neperformante, provocările structurale generate de dobânzi și dezvoltarea demografică , volatilitatea crescută și diminuarea predictibilității și mai recent fintech și revoluția tehnologică . Toate aceste tendințe și dezvoltări duc la accentuarea așteptărilor de creștere a riscurilor și, în consecință, necesitatea unor noi acțiuni periodice de analiza calității activelor ( AQR) și a unor noi teste de stres care vor genera în continuare cerințe de majorare a capitalurilor în cazul unui număr mare de bănci.
Într-un asemenea climat provocator , dar, după părerea mea , generator de importante oportunități, se impune, ca o necesitate obiectivă și imperativă, reluarea procesului de creditare , de finanțare a investițiilor productive și de creare a unor noi locuri de muncă. Lumea se mișcă rapid și România nu își mai poate permite luxul de a pierde timp. Reamintesc regula că finanțarea economiei reale reprezintă funcția de bază a oricărui model de business bancar.
Băncile centrale, supraveghetorii și reglementatorii au inițiat unele măsuri și au depus eforturi pentru restimularea apetitului la risc al băncilor și reluarea activității normale a acestora. În același timp au impus și impun noi reglementări . Băncile supravegheate reclamă faptul că noile reglementări le-au complicat existența, făcând acțiunile de aplicare a cerințelor tot mai dificile și mai costisitoare. Totuși grupurile bancare mari din zona euro cu prezență în România au avut și au un avantaj competitiv față de băncile mici și mijlocii. De aceea readuc în discuție necesitatea aplicării cu mai mult curaj a principiului proporționalității în legătură cu aplicarea reglementărilor europene și naționale , în special cele referitoare la capital și lichiditate, în funcție de modelul de business și a modelului de risc dezvoltat de fiecare bancă locală. S-ar eliminăa astfel modelul monoculturii “one size fits all” , model care s-a dovedit neproductiv și riscant. În caz contrar se va perpetua și se va amplifica situația actuală cînd clienții băncilor, mai ales IMM-urile și persoanele fizice, au acces tot mai dificil la obținerea unui credit, ceea ce pe termen mediu și lung va afecta grav economia reală și creșterea sustenabilă , ca și existența fiecărei bănci pe piața locală. Este necesar ca instituțiile abilitate, toți factorii de răspundere ( și aici mă refer în primul rînd la instituțiile de supraveghere și reglementare, ca și la legiuitor) să facă totul pentru a se înlătura suspiciunea, care uneori se poate transforma în realitate și care a fost menționată de fostul guvernator al Băncii Angliei, Mervin King: băncile regionale, grupurile bancare cu activități cross border tind să aplice regulă de a fi “international în life, but national in death”. Cu alte cuvinte, existând riscul ca unele subsidiare din țara noastră să fie” aruncate în brațele noastre”, a contribuabililor locali, de către grupurile “mamă” în cazul situațiilor care ar pune sub semnul întrebării continuitatea activității acestora , mizându-se pe faptul că autoritățile locale vor acționa în consecință pentru salvarea lor, pentru evitarea pericolului contagiunii, în virtutea realizării obiectivului de stabilitate financiară (situație anticipată de mine; vezi Dănila , site BNR, 13.02.2013). Am remarcat că această temă devine de actualitate pe agenda dezbaterilor europene cu privire la noua configurație a piețelor financiare și a aplicării principiului “risk sharing”.
Băncile de success vor supraviețui și vor crește, plătind impozite taxe, vor oferi clienților produse servicii de calitate , exersând o protecție a acestora . BĂNCILE DE SUCCES CREEAZĂ VALOARE ADĂUGATĂ PENTRU TOȚI STAKEHOLDERII. AVEM NEVOIE DE CÂT MAI MULTE BĂNCI DE SUCCES PE PIAȚA ROMÂNEASCĂ. PIAȚA ROMÂNEASCĂ ARE NEVOIE DE ADEVĂRAȚI “MARKET MAKERS” CU ATITUDINE CONSTRUCTIVĂ PE TERMEN LUNG FAȚĂ DE NEVOILE ECONOMIEI ROMÂNEȘTI ȘI ALE CLIENȚILOR LOCALI.
Sunt necesare eforturi și măsuri la nivelul fiecărei bănci și a sistemului bancar în întregime pentru a se evita spectrul unei crize existențiale. Eliminarea unor complicații legate de structurarea unor produse bancare și a costurilor atașate acestora, un echilibru corect în procesul de împărțire a riscurilor între bancă și client ar diminua percepția ( de multe ori realitatea) că băncile nu lucrează în interesul public , concentrându-se în principal pe maximizarea profitului și a câștigurilor acționarilor. Amintesc cuvintele lui Pețer Sands, ex-CEO al Standard Chartered Bank și actualmente profesor la Harvard University: “ The public is asking high-level questions about the value that banks add to society and the trade-off between private gain and public risk … Theres is a fundamental challenge to the banks, both in terms of the right to play within society but also in the ability to have a sustainable business model “ (The Banker, January 2017). În același număr al celebrei publicații de specialitate fostul CEO al Barclays Bank adăuga :” The financial crisis of 2008 revealed how many banks were too aggressive, too self-serving and too focused on short term and I am convinced that only companies that consider the long-term impact of their actions on society will be able to build a sustainable business. In other words – there can be no choice between doing well financially and behaving responsibility in business”. Personal m-am încadrat întotdeauna în grupul bancherilor care susțin că o strategie bancară cu o concentrare pe creșterea profitului și a câștigurilor acționarilor reflectă “an old-school of thinking”. În același număr The Banker, Andy Maguire – COO al HSBC menționa : “ The banking industry needs to return to doing what it is supposed to be doing – serving real people, businesses and the economy, and win back the trust of society “. Recentele decizii și planul de acțiune la nivelul UE pun un accent deosebit pe “socially responsible investments” dezvoltând politicile bazate pe regulă care: “ Investing with an eye to environmental or social issues, not just financial returns, haș become mainstream în the past decade” (The Economist, March 24th, 2018) .
Progresul fiecărei bănci necesită mai mult decât schimbare; este necesară aplicarea programului complex de transformare a fiecărei instituții, care să înceapă de la și cu schimbarea mentalității bancherilor. În aceiași direcție , o schimbare este necesară și în cultura bancară. Îmi amintesc ce spunea Hugh Harper ( EY) :” The culture haș to ensure that it reflects its purpose . Whereas corporate strategy looks three to five years in the future, purpose is about why the bank is in a certain place in a country and its essence for perhaps the next 30 to 50 years”. Închei citarea unor intervenții remarcabile ale unor adevărați profesioniști cu remarcă: ” It’s important to acknowledge that financial institutions do not have a neutral or benign role in society. They have both the power and responsibility to allocate resources in ways that not only do not harm but also create positive outcomes “ (Tamara Vroom – CEO Vancity).
O activitate bancară normală joacă un rol major în viață unui client. În urma unei analize cu privire la situația curentă și mai ales asupra potențialului acestuia (fie client corporate sau retail) , banca oferă o gamă variată de soluții, servicii și produse care să-i faciliteze clientului administrarea multiplelor aspecte din viață acestuia, cu rezultate benefice pentru ambii parteneri și cu aplicarea unei adecvate “mitigari” a riscurilor. Mai mult, în loc să închidă unități teritoriale și să concedieze bancheri cu experiență, băncile pot utiliza aceste “proximități” de afaceri pentru o mai bună educație financiară și pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial local, atât de necesar într-o țară ca România, unde fenomenul de “underbanking” se adâncește, apariția unor noi afaceri este tot mai rară , mai mult asistăm la dispariția multor societăți comerciale și pierderea unor locuri de muncă. Se adâncesc disparitățile, inegalitățile și cresc riscurile de tot felul. Într-o economie care dorește să aibă o creștere sustenabilă , materializată printr-o convergență efectivă cu nivelul superior al economiilor europene. Apariția și existența unei bănci pe o piață reprezintă o investiție pe termen lung . Principiul continuității acestei afaceri este strâns legat de realizarea efectivă a beneficiilor pentru toți stakeholderii. Climatul local și internațional actual reclamă trecerea băncilor la un “new normal” prin implicarea unor noi modele de business care să le asigure continuitatea, stabilitatea , profitabilitatea și misiunea socială, care să încurajeze inovația și noile soluții tehnologice și totodată să aplice protecția clienților și adâncirea incluziunii financiare. Economiștii cunosc regula că o structură economică diversificată cere o diversitate de structuri financiare. Băncile cu o activitate care să acopere toate sau cea mai mare parte a teritoriului unei țări pot garanta și dezvoltă relații de afaceri între comunitatea de afaceri dintr-o localitate cu comunitățile de afaceri din alte localități sau alte țări creând premisele dezvoltării clienților proprii, majorând sursele de venituri pentru toți stakeholderii din comunitățile locale și naționale. Banca se concentrează local conectându-se concomitent împreună cu clienții săi la nivel național și european.
Dacă perioada precedentă a ciclului bancar s-a caracterizat prin de-reglementări, inovații financiare, globalizare și explozia creditului, perioadă nouă în care am intrat se definește în mare măsură prin termenul “digitalizare”. Băncile victorioase vor fi acelea care se vor adapta noilor cerințe și așteptări ale clienților, care vor crește automatizarea proceselor și vor eficientiza activitatea , creând noi produse și servicii, putând realiza și un cost redus în procesul de implementare a noilor reglementări bancare. În acest sens băncile vor face investiții importante în tehnologie și inovație , care să le asigure avantaj competitiv în satisfacerea cerințelor clienților, în condițiile de creștere a activității și a implicării locale și o adoptare a noilor cerințe de reglementare. O regulă de bază va trebui să fie aplicată în permanență: un bun management al riscurilor și beneficii pentru stakeholderi. Să nu uităm capitalul uman din mediul bancar. Calitatea acestuia, dezvoltarea unei cariere profesionale sănătoase sunt factorii care asigură avantajul competitiv pe termen lung a fiecărei bănci.
România subbancarizată, în plin proces de dezvoltare și convergență, are nevoie de incluziune și educație financiară, și în acest sens suntem chemați prioritar să creăm toate condițiile pentru transpunerea în practică a acestor cerințe prin programe concrete, inițiate de și implicînd direct banca centrală, băncile comerciale, supraveghetorii și reglementatorii pieței bancare, de capital, de asigurări.
Mass media zilnică, unele dezbateri publice sunt astăzi încărcate cu teme insuficient analizate cu privire la impactul lor, susținute de multe ori cu opinii și argumente“cocoșești”, îndârjite din partea instituțiilor și personalităților oficiale și neoficiale. Cea mai mare parte a lor sunt importante. Greșim însă în modul nostru de conlucrare , de colaborare între palierele politice, economice, financiare ( mai bine zis notăm cu regret lipsa unei astfel de organizări) , în modul nostru de comunicare cu societatea. Economia românească are prioritățile sale pe care trebuie să le cunoaștem și să le finalizăm prin programe. Perpetuarea unor dezbateri neproductive creează multă neîncredere, confuzii, riscuri, impredictibilitate, volatilitate, dezvoltări de care pot beneficia unii “cunoscători”, dar societatea în ansamblu și noi toți cu siguranță vom pierde. Este cazul să gândim mai mult și cu viteza caracteristică societății moderne de astăzi, să ne așezăm în jurul mesei și să ascultăm diversele opinii, să clarificăm unde este cazul și apoi să venim pe piață cu decizii și soluții eligibile pentru etapa actuală și de perspectivă a României.
Lucrul în echipă pe toate palierele instituționale și inter-instituționale trebuie să devină regulă înainte de lansarea pe piață a tot felul de idei. Societatea românească așteaptă soluții și fapte.
Anticipez că tematica interesului public își va pune amprenta în dezbaterile și programele la nivel național și în România. Aceasta constituie de fapt una din principalele direcții decise și imprimate efectiv la nivel internațional.
