„Mișcă-te repede și treci peste reguli” era faimosul motto al fondatorului Facebook, Mark Zuckerberg. Printre regulile încălcate s-au numărat și normele de credibilitate esențiale pentru democrație. Un domeniu la fel de dependent de încredere ca și politica democratică este cel monetar și financiar. Iată de ce evoluțiile din acest domeniu nu pot fi lăsate la cheremul lăcomiei și fanatismului pe care le observăm în lumea criptomonedelor. Este nevoie de o evaluare atentă a acestei lumi și a relației sale cu universul mai cuprinzător al banilor digitali. Schimbarea este, într-adevăr, pe cale să se producă. Însă nu poate fi lăsată la voia întâmplării.
Mișcarea pro-criptomonede ar respinge acest argument, întrucât își are rădăcinile în libertarianismul anarhic, după cum susține Nouriel Roubini, profesor la New York University. Această ideologie animă și numeroși antreprenori din Silicon Valley. Pe undeva, au dreptate: statul poate fi un monstru periculos. Dar, totodată, existența lui este esențială: reprezintă mecanismul fundamental de asigurare al omenirii. Lumea anarhiei este dominată de tâlhari aflați în concurență unul cu altul. Este mult mai bine să ai de-a face cu unul singur, după cum arăta regretatul Mancur Olson în Power and Prosperity. Mai mult, adăuga el, democrația liberală ajută la ținerea în frâu a respectivului tâlhar. Statele există pentru a furniza bunuri publice esențiale. Banii sunt un bun public prin excelență. Iată de ce eliminarea rolului autorităților publice în privința banilor este o fantezie. Istoria așa-numitelor criptomonede demonstrează acest lucru.
Banii sunt mijloc de tezaurizare, unitate de cont și mijloc de schimb. O monedă cu adevărat bună trebuie să fie durabilă, portabilă, divizibilă, uniformă, în cantități limitate și acceptabilă. Cum se raportează criptomonedele la aceste cerințe? În mod evident nu sunt nici mijloc de tezaurizare, nici o unitate de cont adecvată, după cum reiese din fluctuațiile ample ale cotațiilor. Nu reprezintă un bun mijloc de schimb, întrucât persoanele fizice și juridice care respectă legea nu doresc să dețină active care, în virtutea caracterului lor anonim, sunt ideale pentru infractori, teroriști și pentru activități de spălare a banilor. Chiar dacă o anumită criptomonedă poate fi disponibilă în cantități limitate, oferta agregată este infinită; conform Fondului Monetar Internațional, la nivelul lunii aprilie 2018 se înregistrau peste 1.500 de criptomonede. Puteau fi, la fel de bine, 1,5 milioane.
Criptomonedele sunt cel mai bine descrise ca pseudo-active speculative fără valoare intrinsecă. Ar putea avea valoare dacă ar deveni moneda aleasă de o jurisdicție. Totuși, există un motiv întemeiat pentru care, în împrejurări normale, oamenii utilizează moneda propriului guvern: trebuie să plătească impozite. În acest scop, este nevoie de bani acceptați de autorități – în principal, depozite în monedă națională la bănci comerciale cu conturi deschise la banca centrală. Care, la rândul ei, este banca statului. Statul poate impune acest lucru: de aceea este stat. Poți foarte bine să ai o existență online. Însă exiști și fizic, iar guvernul te poate încarcera dacă nu îți achiți taxele și impozitele. Iată de ce statul își poate impune monopolul monetar pe plan intern. Doar cei care își desfășoară activitatea „din umbră” ar căuta să se sustragă acestui cadru – însă chiar și lor li se va părea foarte periculos să facă așa ceva.
După cum au argumentat Izabella Kaminska, jurnalist Financial Times, și Martin Walker, membru al fundației Center for Evidence-Based Management, în fața Comitetului de Trezorerie al Camerei Comunelor, până în prezent, „moda” criptomonedelor a facilitat criminalitatea în mediul online, a creat bule speculative, a jecmănit investitorii naivi, a dus risipa la un nivel grotesc prin așa-numita activitate de „minare”, a asigurat finanțare pentru practici ilegale și a facilitat evaziunea fiscală. Care este valoarea socială în oricare dintre aceste cazuri? Nu există niciun argument solid pentru noi monede anonime. Criptomonedele nu sunt încă importante. Însă au nevoie de o reglementare strictă. Nu mai este suficient să ne lamentăm în favoarea „inovării” sau a „libertății”.
Indiferent de pericolele criptomonedelor, „tehnologia registrelor distribuite” (distributed ledger technology), inclusiv tehnologia „blockchain”, s-ar putea dovedi utilă pentru a eficientiza și securiza activitățile dependente de păstrarea evidențelor în condiții de siguranță, în special în domeniul finanțelor. Se fac în prezent extrem de multe experimente. Conform unui recent Raport Geneva privind impactul tehnologiei „blockchain” asupra finanțelor, o astfel de tehnologie poate „diminua «costul încrederii»” și, astfel, ar putea „scădea costurile totale, reduce rentele economice și crea un sistem financiar mai sigur și mai echitabil”. Dacă e adevărat, acest lucru ar fi binevenit. Să experimentăm, însă toate cerințele importante în materie de politici publice privind transparența și stabilitatea financiară să fie aplicate în continuare.
Una dintre cele mai semnificative inovații posibile în domeniul vast al banilor digitali are potențialul de a fi opusul criptomonedelor: o monedă digitală emisă de banca centrală, poate ca un înlocuitor al numerarului sau chiar ceva mai radical de atât. Analizele efectuate de FMI și Banca Angliei demonstrează că este necesar să se stabilească în mod clar ce obiective ar trebui să îndeplinească moneda digitală emisă de banca centrală, în ce raport se află cu numerarul sau cu depozitele bancare și dacă ar putea fi o alternativă la rezervele băncii centrale, care, în prezent, pot fi deținute doar de băncile comerciale.
Înlocuirea numerarului cu monede digitale de un anumit tip ar fi relativ simplă. În principal, s-ar pune problema gradului de anonimat al unei astfel de alternative. S-ar ivi mult mai multe posibilități cu potențial revoluționar și destabilizator dacă publicul larg ar putea să treacă de la depozite plasate la bănci comerciale la conturi complet sigure la banca centrală. Această idee radicală este evident atrăgătoare prin faptul că ar elimina accesul privilegiat al unei categorii de persoane juridice, respectiv băncile, la serviciile monetare ale băncii centrale. Însă, pe de altă parte, ar transforma (și cu siguranță ar destabiliza) sistemul monetar actual, în cadrul căruia statul urmărește să garanteze și să reglementeze masa monetară creată în mare parte de băncile private și garantată cu datorii private. Cu toate acestea, revoluționar este că astfel oricui i-ar fi ușor să dețină un cont la banca centrală. Tehnologia elimină dificultățile istorice privind acest tip de acces. Ca în orice alt domeniu, inovarea transformă posibilitățile monetare. Dar nu toate schimbările sunt în sensul bun. Unele par să fie clar în sensul rău. Calea potrivită pentru viitor este respingerea fanteziei libertariene, dar nu și a schimbării propriu-zise: sistemul nostru monetar are prea multe defecte pentru a ne permite acest lucru. Ar trebui să ne adaptăm. Însă istoria ne reamintește că trebuie să o facem cu grijă.
Sursa – Financial Times: The libertarian fantasies of cryptocurrencies(traducere)
